Vocea cetățeanului: Cronica unei nedreptăți provocată de puterea locală

Cele ce urmează, sunt de natură să ilustreze încă un caz în care aplicarea legii la nivelul administrației locale, s-a realizat discreționar și discrimintoriu, în raport cu cetățenii. Prin legea nr.247/2005 s-a prevăzut, între altele modalitatea de retrocedare a pășunilor comunale, către vechiul composesorat care trebuia să se reînființeze și să redobândească personalitatea juridică.

După efectuarea acestor operațiuni, pe baza cererii depusă la primărie, cu validarea prefecturii, a urmat punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.

Fazele de mai sus au fost parcurse în bună regulă de către ”consătenii” noștri români de etnie maghiară care s-au reconstituit într-un composesorat exclusiv al lor, ca și când noi românii băștinași am fi venit după 1944 de undeva din vreo stepă balcanică (dacă a existat așa ceva!)

Departe de mine de a le atribui vreo vină încadrabilă legal într-o prevedere a statului național român, clamat ca stat de drept. Ei minoritarii noștri maghiari (cca. 8 %în Câmpia Turzii) ne-au dat nouă lecție de unitate, de solidaritate, de pragmatism și de curaj în a-și susține orice fel de revendicare. În acelaşi timp însă, din punct de vedere moral, în relația cu conlocuitorii lor români, în țara comună România, li se pot reproșa multe.

La noi românii, asemenea calități pălesc sau lipsesc, astfel că nu ne deșteptăm (și imnul ne îndeamnă! ) sau dacă o facem este prea târziu. Când însă deșteptarea este împiedicată cu bună știință (am această convingere) de către primar și secretar, cazul devine tragic și condamnabil.

Orice lege este dată pentru a fi aplicată în spiritul și litera ei iar primarul prin jurământ la investitură se obligă să respecte legile și să facă tot posibilul pentru binele cetățenilor care l-au ales.

Noi românii am aflat prea târziu (întâmplător) că retrogadarea pășunei s-a tranșat deja iar secretarul primăriei ne-a spus că nu se mai poate face nimic doar dacă ungurii ne primesc în composesoratul lor (?) și aducem acte doveditoare de proprietate, cum au ei. Am ascultat zicerile secretarului primăriei și ne-am adresat arhivelor statului – Cluj pentru a obține documente, dar aici ni s-a spus că numai unei persoane juridice i se pot elibera actele cerute. Am urmat calea înființării ”Asociației foștilor proprietari de animale Ghiriș-Arieș” care ne-a costat bani și timp.

Urmare refuzului ungurilor de a ne primii în composesoratul înființat de ei, ne-am adresat justiției care în final a respins solicitarea noastră. Timpul însă se scurgea implacabil. La 1 iulie 2013 am formulat o plângere la Parchetul Turda împotriva primarului și a secretarului pentru discriminare etnică, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și uz de fals, cu speranța că se va întâmpla ceva favorabil și pentru noi românii, mai ales că în trecut vacile antecesorilor noștri, și românii și ungurii au păscut împreună aceiași iarbă pe pășunea comunală și nu pe pășunea privată a unui grof ungur Beldi Gyorgy.

Inexplicabil și irațional primăria le-a cerut acte de proprietate ungurilor și ei s-au conformat prezentând Cartea funciară nr. 313, proprietar Beldi Gyorgy-grof din vremea Autro-Ungariei în baza cărui document s-a stabilit suprafața de 26,7 ha care să fie restituită. Cum terenul grofului nu mai exista de mult, cele 26,7 ha le-au fost măsurate și date din pășunea comunală, a noastră a tuturor locuitorilor, dar românii au rămas pe dinafară.

Am crezut că Parchetul va aprofunda cazul dar în 7 februarie 2014 ne-a comunicat neînceperea urmăririi penale deoarece faptele au intrat în prescripţie.

Așa am fost ajutați de primarul și secretarul nostru ca legea să fie aplicată în mod egal pentru toți locuitorii.

Alte aspecte ale acestui caz vor fi prezentate în cadrul reuniunii ”Societății culturale Câmpia Turzii 775” care va avea loc în 27.03.2014

Crișan Mircea – localnic