Mircea Nicolae Nemeş 11 iunie 1928 - 31 decembrie 2014

Acest articol este un omagiu pe care comunitatea locală îl aduce celui care a fost Mircea Nicolae Nemeş. Domnia sa a fost o personalitate marcantă, care şi-a pus puternic amprenta în dezvoltarea activităţii istorice şi culturale a municipiului Câmpia Turzii. Mircea Nicolae Nemeş a încetat din viaţă la data de 31.12.2014 la vârsta de 86 de ani şi a fost înmormântat în Cimitirului Parohiei Ortodoxe nr. 1 din Câmpia Turzii.

Familia sa ne-a prezentat o scurtă biografie despre cel care a fost Mircea Nicolae Nemeş:

Mircea Nicolae Nemeş s-a născut în Câmpia Turzii, în 11 iunie 1928 în familia lui Nemeş Aron şi Laura. A fost fiul cel mare, având-o ca soră pe Laura Viorica. Şcoala primară a făcut-o la Câmpia Turzii, apoi a urmat liceul: prima clasă în Blaj, iar următoarele şapte clase la Liceul ”Regele Ferdinand” din Turda. A urmat cursurile fa-cultăţii de Chimie de la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, pe care le-a absolvit în februarie 1954. Din toamna anului 1953 şi până în iunie 1974 a lucrat la Industria Sârmei Câmpia Turzii, în diferite funcţii, de la cea de chimist până la cea de Şef al La-boratorului Central, Şef Birou Serviciu Tehnic şi Şef Birou al Serviciului Cercetări Metalurgice. Din iunie 1974 a fost transferat la Centrul de Cercetare şi Proiectare pentru Fabricaţia de Ţevi şi Trefilate din Bucureşti, Filiala Câmpia Turzii, ca inginer principal în cercetare, unde a activat până la pensionare, în 1988. În această perioadă s-a specializat în domeniul metalurgic în Franţa, Ungaria, Belgia, Italia, Germania şi Austria şi a realizat numeroase cercetări în me-talurgie. De asemenea a elaborat lucrări de specialitate: atlase, îndrumătoare pentru laboratoare, procedee moderne de analiză chimică. A fondat şi Cercul Chimiştilor din Industria Sârmei, între anii 1968-1972. În tinereţe a participat la mişcarea culturală locală, ca autor de texte şi regizor al unor spectacole de revistă şi scenete teatrale, având un simţ al umorului deosebit. Această trăsătură l-a caracterizat pe tot parcursul vieţii şi a fructificat acest talent şi la pensie, prin colecţia broşurilor „Vorbe de duh”. În pragul vârstei de 50 de ani şi-a des-coperit o nouă pasiune, cercetarea istoriei localităţii natale. În 1991 a lansat ideea aniversării a 775 de ani de la prima atestare documentară a localităţii Câmpi Turzii, care a şi avut loc în 1994. În această acţiune s-a implicat intens în cadrul colectivului organizat în acest scop. În anul 1993 a pus bazele Socie-tăţii Culturale „Câmpia Turzii - 775” şi a iniţiat sărbătorirea celor 70 de ani de existenţă a Asociaţiei Sportive Industria Sârmei Câmpia Turzii (1923-1993). Activitatea de cercetare istoriografică s-a concretizat în numeroase cărţi şi reviste. Dintre acestea amintim:
• Cartea „Studiu Monografic Câmpia Turzii”
• Caietele Societăţii Culturale „Câmpia Turzii - 775”
• Monografia „Industria Sârmei SA Câmpia Turzii 1920-1995”

La unele lucrări a fost autor unic, iar altele au fost realizate în colaborare cu colegi animaţi de aceeaşi pasiune, pe care i-a preţuit în mod deosebit. Toate aceste eforturi au fost recunoscute de către Primăria municipiului Câmpia Turzii, prin acordarea în 2007 a titlului de Cetăţean de Onoare. Prin lucrările realizate a onorat ţinutul natal şi oamenii locului. La fel şi-a onorat şi strămoşii, lăsând în urmă o comoară de nepreţuit pentru nepoatele sale: Genealogia familiei.

În anii studenţiei a cunoscut-o pe soţia sa, Carmen, cu care s-a căsătorit în primăvara anului 1954. În paginile Genealogiei, el a mărturisit: „Căsătoria a însemnat pentru mine o nouă etapă a destinului, care mi-a adus bucurie, iubire şi fericire pentru toată viaţa, o atmosferă de echilibru sufletesc, de seninătate spirituală”. În anul 2014 au aniversat 60 de ani de căsnicie. Relaţia lor reprezintă pentru toată familia un model de viaţă senină şi plină de înţelegere. Împreună au avut două fiice, Cristina şi Adriana, precum şi două nepoate, Smaranda şi Iulia, pe care le-a iubit foarte mult. S-a bucurat de fiecare realizare a fiicelor, ginerilor şi nepoatelor sale. Mircea Nicolae Nemeş a avut o viaţă lungă şi frumoasă, pe care a încheiat-o la cumpăna dintre ani.

Acum îl simţim împăcat şi senin, simţim cum o sprijină sufleteşte pe cea care i-a fost alături toată viaţa, până în ultima clipă. Uitându-ne în urmă la o viaţă de om, ne întrebăm când tragem linia: ce am avut şi ce am pierdut? Fiindcă singurul lucru constant în Univers este schimbarea. Rămânem numai cu ce am câştigat sufleteşte în viaţa aceasta. Şi Mircea Nicolae Nemeş a câştigat bucuria de a iubi şi de a fi iubit cu adevărat, cel mai de preţ lucru, pe care îl ia cu el fiindcă a devenit o parte din el.

Vasile Lechinţan, istoric: Trebuie să zicem o dată cu cronicarul „Nasc şi în Câmpia Transilvaniei, oameni”. Acum mai bine de douăzeci de ani, zic mai bine de douăzeci de ani pentru că în 1994 a apărut deja monografia, venea la Arhivele Naţionale din Cluj, un intelectual atât de distins pe chipul căruia se citea nobleţea şi pasiunea uriaşă faţă de trecutul localităţii natale. O pasiune care merită continuată. Era atât de pasionat, atât de mult a preluat flacăra generaţiei interbelice care a ridicat această localitate, d-nul Mircea Nicolae Nemeş a continuat tradiţia. Şi dacă continuăm şi adâncim puţin cuvântul tradiţie, ne dăm seama de marii bărbaţi ai perioadei interbelice, care ne-au ridicat pe noi la urbanitate. Cu cât suflet d-nul Nemeş culegea aceste amănunte ale trecutului, când avea în faţa ochilor în permanenţă pe altă flacără uriaşă a trecutului acestei localităţi: pe inginerul Ionel Floaşiu, un om deosebit de prin părţile Sibiului, care s-a gândit la noi, românii din noroaiele Câmpiei Transilvaniei, să ne ridice la lumină şi la urbanitate. Această flacără uriaşă a preluat-o d-nul Mircea Nicolae Nemeş. Atât de pasionat era, atât de meticulos căuta ca fiecare cuvânt să fie la locul său, încât la primă vedere am fi încrezut că e o neîncredere în forţele proprii. Dar nu, prin fiecare cuvânt căuta să continue demnitatea cea uriaşă a perioadei interbelice, ca să nu se strice demnitatea istorică a acestei localităţi. Iubea trecutul aşa cum a fost, cu echilibru, cu demnitate. Iubea alteritatea etnică, cu care convieţuia în acest oraş şi dânsul a purtat această flacără prin vremi. Noi întotdeauna îi vom păstra memoria cu respect. Ne-am gândit cu d-nul Mircea Ciociu, preşedintele Societăţii Culturale „775 Câmpia Turzii, şi, bineînţeles şi cu familia, să-i scoatem o carte frumoasă, pentru că merită.

De asemenea, propun Primăriei municipiului Câmpia Turzii să-i dea numele unei străzi, pentru că e simbolul unei flăcări pe care generaţia noastră, din perioada interbelică, aceea care a creat România Mare şi care ne-a dus pe noi cu demnitate. Pentru aceasta merită să aibă un nume de stradă şi o carte.

Laurenţiu Mera, istoric: Ne plecăm cu pioşenie şi cu veneraţie în faţa acestui împătimit cercetător al istoriei locurilor natale, cel care avea uşile deschise la toate instituţiile de cultură din munici-piul Cluj şi nu numai. Regrete, flori, iată dragi amintiri, însoţesc în eternitate imaginea luminoasă acestui om deosebit, care a slujit cu profesionalism, cu generozitate, cu dăruire, cu credinţă acest oraş. A fost un soţ şi un tată ideal. Fire sociabilă şi comunicativă, spirit practic şi întreprinzător cu simţul rea-lităţii, era mereu gata să-ţi dea un sfat, să te ajute. Exigent cu sine dar şi cu cei din jur, prezenţa în preajma domniei sale era extrem de agreabilă. L-am cunoscut mai bine în anii 1970, când i-am admirat tenacitatea şi dorinţa de a afla cât mai multe adevăruri istorice despre Câmpia Turzii. Mă gândeam în sinea mea atunci: „ Domnule, vrea să scoată monografia oraşului un inginer. Păi atunci dascălii de istorie ce au de făcut?”. Atunci m-am hotărât să intru în colectivul acesta, coordonat de dânsul, colectiv în care am colaborat, am lucrat fructuos decenii în şir. În 1995, la împlinirea a 775 de ani, am scos împreună „Industria Sârmei”, apoi, peste trei ani, acea carte de referinţă, „Monografia oraşului Câmpia Turzii. Istorie. Cultură. Civilizaţie”. A scos aşa-numitele eseuri contra uitării, în colecţia Pro-memoria. Erau studii adâncite care priveau monumentele istorice, priveau instituţiile din oraş, priveau oamenii de seamă ai loca-lităţii. Cu modestia care îl caracterizează a spus că acestea sunt eseuri împotriva uitării.

Ciociu Mircea, preşedintele Societăţii Culturale „775 Câmpia Turzii”: Acum, când cu tristeţe în suflet ne despărţim de cel care a fost sufletul Societăţii Culturale „Câmpia Turzii 775”, trebuie să ne reamintim că aceasta a fost înfiinţată în 10 decembrie 1993, la iniţiativa lui Mircea Nicolae Nemeş, având alături 27 de membri fondatori. Aceştia au consi-derat necesară cunoaşterea trecutului istoric al localităţii noastre, valorificarea rezultatelor cercetărilor şi sprijinirea unor activităţi culturale locale. La 24 septembrie 1994, am sărbătorit 775 de ani de atestare documentară a munici-piului, iar unul dintre obiectivele noastre principale a fost tocmai marcarea acestui eveniment printr-o multitudine de activităţi. În acest sens Societatea Culturală Câmpia Turzii „775’’ a realizat mape pentru invităţi şi placa comemorativă de pe clădirea primăriei. De asemenea, a avut loc o reuniune ştiinţifică. Cu această ocazie s-a publicat primul studiu monografic al municipiu-lui, care a fost realizat de Mircea Nicolae Nemeş şi colaboratorii săi apropiaţi: Emil Bujor, Laurenţiu Mera, Vasile Lechinţan. Cele peste 100 de lucrări ştiinţifice realizate în cadrul Societăţii s-au constituit într-un fond publicistic, care se găseşte la Arhivele Naţionale din Cluj-Napoca. O parte dintre lucrări pot fi consultate la Biblioteca Municipală. Cea mai importantă personalitate a Societăţii Culturale a fost Mircea Nicolae Nemeş, care şi-a dedicat 40 de ani din viaţă cercetării istoriei locale. Ne va rămâne în suflet amintirea omului extrem de meticulos în cercetările sale, perseverent şi amabil cu colaboratorii. Vom reciti cu plăcere lucrările sale pe care le-a realizat pentru concetăţenii de azi şi de mâine ai municipiului nostru.

Bujor Emil, membru fondator al Societăţii Culturale „775 Câmpia Turzii”: În ultimii 30 de ani Mircea Nicolae Nemeş a atras ca un magnet pe toţi cei interesaţi de cunoaşterea trecutului istoric al oraşului, înfiiţând Societatea Culturală „Câmpia Turzii 775”. În fruntea unui colectiv de profesionişti, a realizat monografia locală, evidenţiind tot ce a fost semnificativ în istoria oraşului, ca un omagiu adus celor care au contribuit la dăinuirea acestei binecuvântate aşezări româneşti. De-a lungul anilor, Mircea Nicolae Nemeş a realizat foarte multe lucrări despre trecutul celor două localităţi: Sâncrai şi Ghiriş, ce au format oraşul Câmpia Turzii. Lucrările constituie un document istoric important, sursă pentru toţi cei care, în viitor, vor cerceta istoricul municipiului nostru. La sărbătorirea a 20 de ani de activitate a Societăţii Culturale „Câmpia Turzii 775” s-a spus că dacă „ trebuie să evidenţiem un singur om, cu o contribuţie deosebită în cercetarea istorică locală, acesta este Mircea Nicolae Nemeş.” Pentru meritele sale în cercetatea istorică, Consiliul Local i-a acordat titlul de „Cetăţean de onoare” al municipiului Cîmpia Turzii. Cu regret şi durere l-am condus pe ultimul drum, fiind alături de familie şi de toţi cei care l-au cunoscut şi apreciat.