O nouă vară, o nouă tabără mult aşteptată. După ce am cutreiarat Retezatul şi Apusenii, ne-am oprit de dată această paşii în Munţii Vâlcan. Patru ore ni s-au părut interminabile în autocar, dar iată-ne ajunşi în Pasul Vâlcan, de unde nerăbdători am luat telegondola cu care am urcat până la cotă de 1300m. Aici am petrecut şapte zile însorite, minunate. Sfioşi la prima vedere, Munţii Vâlcan ne-au arătat în timpul drumeţiilor locurile de legendă, unde sălbăticia pădurilor şi a cascadelor repezi încă mai păstrează o parte din infinitul regăsit la munte.

Traseul dificil până pe Vârful Straja (1868m), al doilea ca mărime din Munţii Vâlcan după Vârful Oslea (1946m), ne-a fost mult îndulcit de aroma afinelor, zmeurei şi merişoarelor care ne îmbiau la fiecare pas. Făceam popasuri tot mai dese pentru a ne înfrupta din minunatele fructe. În rest, multe jocuri, voie bună şi bine-nţeles nelipsitul foc de tabără unde cântecele de munte răsunau pe strune de chitară.

A fost o tabără reuşită, plină de momente magice care a trecut parcă prea repede. Am plecat cu promisiunea de a mai reveni şi vara următoare ştiind de pe acum că "Cel mai frumos munte e cel pe care îl vezi".
Ca şi profesor coordonator, aduc mulţumiri pe această cale, Primăriei municipiului Câmpia Turzii pentru sprijinul acordat în organizarea acestei tabere.

Prof. Pop Claudia