”O ţară ce nu-şi cunoaşte istoria şi nu învaţă nimic din ea, nu are viitor”. Un citat care, cred că este mai de actualitate ca niciodată în zilele noastre, deoarece din păcate, mulţi tinerii din ziua de azi, nu se mai ostenesc să ducă mai departe, valorile moştenite din bătrâni.

Pasiunea şi dragostea pentru etnografie, pentru originile noastre, dar mai ales pentru trecutul istoric al urbei noastre izvorăşte dintr-un un grad de civilizaţie. Dragostea pentru tradiţii, pentru obiceiurile populare, despre portul popular, dar şi despre frumoasele noastre şezători populare, nu fac altceva decât să reflecte viaţa ţăranului român.

Obiectele, uneltele folosite în activităţile casnice, reprezintă un crâmpei din istoria acelor oameni şi a acelor locuri. Este de lăudat când cineva se preocupă de istoria localităţii şi care are ca obiect de activitate achiziţionarea obiectelor care fac parte din patrimoniul zonal. Alt merit este nu doar că prezintă aceste obiecte dar le şi promovează elevilor ai instituţilor şcolare din localitate dar şi din Turda, legate despre trecut şi civilizaţie. Un alt aspect poate cel mai important este sacrificiul acestui familii care a cedat două încăperi din casa domniei sale pentru a face un muzeu al etnografiei la Câmpia Turzii. Despre această muncă uriaşă privind promovarea artei populare în propria-i casă se fac ”vinovaţi” membrii Asociaţiei Culturale Octavian Păcurar. Domnul Octavian Păcurar este absolvent la Facultăţii de Arte Plasice din Cluj-Napoca. Prin amabilitatea sa domnul profesor Octavian Păcurar a acordat un interviu ziarului Câmpia eXpress.

Reporter: Domnule Octavian Păcurar, mă aflu la casa dumneavoastră, la casa Asociaţiei Culturale Octavian Păcurar, aici am văzut că aveţi o expoziţie foarte frumoasă cu obiecte de tradiţie populară, v-aş ruga dacă puteţi să ne spuneţi câteva cuvinte depre această asociaţie?

Octavian Păcurar: Această casă nu este casa asociaţiei, este casa părintească, unde avem două camere, deşi iniţial au fost trei camere, într-una din camere a fost biroul asociaţiei dar am renunat la acet spaţiu şi l-am mutat în partea de jos a casei. În cele două spaţii pe care le vedeţi sunt ”populate” cu obiecte tradiţionale. Acum, sunt preferate expunerii, aceste obiecte pe post de spaţiu expoziţional.

Reporter: Care este scopul acestei asociaţii?

Octavian Păcurar: Scopul asociaţiei este aceea de a salva, de a conserva şi de a pune umărul la salvarea propriei conştiinţe româneşti, pentru că în epoca modernă a mileniului trei, tradiţiile pălesc şi încep să-şi piardă din semnificaţie şi atunci am considerat împreună cu membri fondatori că ar fi foarte benefic pentru generaţiile următoare, să se păstreze o oază de cultură şi tradiţie românească.

Reporter: Ce v-a motivat să faceţi acest muzeu împreună cu familia dumneavoastră?

Octavian Păcurar: Ce m-a motivat? Poate că pasiunea mea pentru obiecte vechi, eu fiind absolvent al Facultăţii de Arte Plastice, am avut întotdeauna înclinaţie spre obiectele cu vârstă, obiectele cu amprenta timpului, obiectele cu personalitate Pentru început a existat o colecţie personală restrânsă de la care s-a plecat. Ulterior transformânu-se în idee, idee care a devenit realitate prin colecţionarea a tot mai multe obiecte. În aceste două spaţii avem obiecte de îmbrăcăminte, obiecte de uz casnic, obiecte de tehnică populară, obiecte de agricultură şi toate acestea ne vorbesc despre modul de viaţă al ţăranului român.

Reporter: Cine vă ajută sau sprijină la această asociaţie?

Octavian Păcurar: În primul rând ne ajutăm noi, membrii fondatori, care, în măsura timpului şi a posibilităţilor îşi aduc aportul la întreţinera acestei colecţii. Desigur colecţia este în continuă transformare, noi continuăm să colectăm obiecte în măsura în care donatorii sunt dispuşi să le doneze, eventual în funcţie de posibilităţile financiare ale asociaţei care trebuie să recunosc este destul de săracă, dar achiziţionăm şi obiecte contravaloare.

Reporter: V-aş ruga să ne spuneţi în câteva cuvinte despre obiectele pe care le deţineţi în acest muzeu al Asociaţiei Culturale Octavian Păcurar.

Octavian Păcurar: Fiecare obiect poartă amprenta timpului şi a acelui în posesia a căruia a fost, fiecare obiect îşi are istoria lui, povestea lui. Aici deţinem o serie de obiecte specifice ale activităţilor la ţară, prosoape, farfurii, lămpi de petrol, ticlazău, instrumente pentru ţesut, război pentru ţesut, sucale, vârtelniţe, furci de tors cu caier de lână, sucale, lipidee, coveţi de pâine, costume populare, vase de preparat hrana, instrumente agricole, canapeiuri de lemn, ...

Reporter: Din ce zone provin aceste obiecte?

Octavian Păcurar: Marea majoritate în proporţie de 90%, aceste obiecte provin din zona Văii Arieşului, dar avem câteva obiecte şi din Maramureş, câteva sunt chiar şi din zona Moldovei. Noi am fost foarte deschişi în a le colecţiona, colecţionând aceste obiecte am sentimentul că le-am dat viaţă, făcând posibilă existenţa lor pe o perioadă nedeterminată. Sperăm să o păstrăm în stadiul în care este în continuare. Sigur, acesta necesită efort din partea tuturora.

Reporter: Ştiu că dumneavoastră tocmai v-aţi întors din Statele Unite ale Americii, aici v-aş întreba cum este privită păstrarea şi conservarea acestor obiecte, tradiţia şi obiceiurile populare la români?

Octavian Păcurar: Fiecare popor îşi are istoria ei, fiecare popor îşi are tradiţile ei şi nu cred că este oportun şi nu cred că poţi să faci o comparaţie cu un popor şi celălat, pentru că fiecare este cu specificităţile ei. Sigur, istoria de peste ocean, este mult mai scurtă şi ea este electică pentru că ea, este un ametec de culturi, pe când în cea în care ne aflăm aici este strict legată de comunităţile de strămoşi care au trăit pe aceste meleaguri. Sigur, sentimentul de patriotism şi de aparteneţă îşi spun cuvântul şi cred că şi în cazul meu a fost unul dintre motivele pentru care aceste obiecte fac parte din propriul eu.

Reporter: La vizita pe care v-am făcut-o la filmări, am observat că aveaţi la studiu elevi de şcoală generală. Ce puteţi să ne spuneţi despre acest aspect?

Octavian Păcurar: Da, aşa este, noi, derulăm un proiect intitulat ”Incursiuni în memoria meşteşugurilor”, aici încercăm să captăm atenţia şi interesul copiilor în ceea ce priveşte viaţa la ţară şi modul de viaţă al ţăranului român, acum câteva sute de ani. Prin aceea că la ţară oamenii îşi ţesau hainele, covoarele, păretarele, tot ce era prin casă, ei şi le făceau acasă, erau făcute de mâna femeilor.

Reporter: Lucrând cu copiii, ce impresie îşi fac aceştia când văd toate acestea?

Octavian Păcurar: În primul rând, cred că-i interesează şi impresionează ceea ce văd aici, credeţi-mă că sunt foarte mulţi copii care nu ştiu cum se numeşte un fierăstrău. Sunt mulţi copii care mă întreabă: dar cei ăla, dar aia... . Sigur, eu sunt de multe ori uimit şi am un semn de întrebare în ceea ce se întâmplă, dar cred că această incursiune a lor în trecut îşi va face simţită prezenţa în viitor pentru că ei vor avea un punct de plecare, în acela de a descoperii şi a cunoaşte originile, având în vedere că tehnica din ziua de astăzi le permite să afle noutăţi şi să cunoască virtual şi să acumuleze informaţii. Aici, ce avem expus în acest muzeu este o informaţie fizică, palpabilă, iar cea de pe internet este virtuală şi este puţin sensibilizatoare. Ei sunt foarte uimiţi când văd cum funcţionează un război de ţesut, sigur că poate au văzut cum funcţionează o maşină de ţesut industrială care lucrează cu o viteză foarte mare. În schimb când se uită cum se ţese un covor stau şi se uită de-a dreptul interzişi şi cred că în mintea lor începe să se cristalizeze anumite semne de întrebare sau răspunsurile la anumite întrebări. Tind să cred că rămân la părerea că acest fenomen este un început de capăt de pod pentru ei, pentru că, se pare că societatea nu le oferă pentru ei prea multe şanse să facă asemenea incursiuni şi ritmul vieţii în civilizaţia modernă nu le permite timpul necesar să-l aloce pentru a se cunoaşte pe sine.

Reporter: Consideraţi că în aria şcolară ar trebui introduse ore legate de etnografie sau să existe posibilitatea de a-şi cunoaşte originile locale?

Octavian Păcurar: Sigur că este discutabil, în societatea modernă, ei trebuie să se adapteze şi să se acomodeze la ritmul şi la modul lor de viaţă. Dar cred că n-ar strica cu nimic reintroducerea orelor de tehnologie sau de lucru manual unde să înveţe cum se ţase, cum să coase, să înveţe cum se taie cu un firez o bucată de lemn... . Consider că trebuie să lăsăm generaţiilor următoare, ceva palpabil în care să amintească de originile acestor locuitori.

Reporter: În câteva cuvinte, cum îl puteţi caracteriza pe domnul Octavian Păcurar?

Moldovan Ana, vicepreşedinte ACOP: Îl cunosc de foarte mult timp, este un mare pasionat al pieselor cu vechime şi a artei populare. În acest sens a urmat şi studiile de specialitate în domemiul artei. A lucrat ca şi restaurator, la muzeele din Sibiu şi Cluj. Este dedicat în totalitate munci lui, pasiunii pe care o îndrăgeşte încă de mic copil. Este un om respectabil şi un mare om de cultură.