Dor de Câmpia Turzii. „În fiecare seară după ce ne făceam temele, ieșeam la joacă”

Dacă ar fi să definim locurile natale, probabil am găsi o explicație banală. Și cine să se ocupe de asemenea definiții când încă de mici peste noi năvălește viața ce ne îndeamnă să creștem, să ne maturizăm. În goana noastră pentru a deveni oameni, nu este timp pentru definiții. Suntem prea ocupați să lăsăm jocul pentru studii, studiile pentru muncă și munca pentru gândul că măcar o dată, ajunși la vârsta responsabilităților majore, vom putea trișa și vom redeveni cei ce se jucau adineauri fericiți în fața blocului. Iar când vine acest moment, ne întoarcem, dacă nu fizic, cel puțin cu gândul la orașul în care am crescut.

Astfel, locurile natale devin extensii din mult îndrăgitul „acasă". Grădinița, parcul de joacă, școala, liceul, banca din centru devin părți din decor, devin părți din noi. Unii aleg să rămână, alții aleg să își încerce norocul în alte orașe, din țară sau din afară. Fie că merg pentru muncă sau doar pentru studii, mulți fac acest pas definitiv. Unii reușesc să îți atingă scopul, alții nu. Dar oricât de departe am fi, când vine vorba de „acasă", indiferent de locul unde ne-am afla, în sufletul nostru încolțesc amintirile.

Maria Iurian, originară din Câmpia Turzii a crescut și s-a format „acasă". A absolvit Liceul Teoretic „Pavel Dan", după care a decis să studieze în străinătate. A meritat să se desprindă de lucrurile familiare pentru a da curs unui nou început?

Care este primul lucru care vă vine în minte în momentul în care spuneţi "Câmpia Turzii?"

Câmpia Turzii mereu mă face să mă gândesc la părinții mei. Pentru mine Câmpia Turzii înseamnă „acasă"!

Care sunt cele mai frumoase amintiri legate de acest oraş?

Amintirile cele mai frumose sunt: alergatul în serile de vară cu prietenii, jocul de-a v-ați ascunselea prin scările blocului, fără nicio grijă, bucuria de a fi copil, de a fi liber, de a nu te gândi la grijile cotidiene. Când merg acasă parcă mă aștept să revăd copii alergând pe străzi jucându-se! Dar nu se mai întâmplă în ziua de azi. Totuși, pentru mine toate astea vor rămâne importante.

Povestiţi-ne puţin despre copilăria dumneavoastră, despre anii de liceu.

Copilăria: am crecut cu alți copii într-un bloc unde în fiecare seară după ce ne făceam temele, ieșeam la joacă. Săream coarda, alergam, apoi după ce am mai crescut povesteam filme sau întâmplări până târziu pe bancă în fața blocului. Liceul a fost mai ocupat, am învățat de dimineața până seara ca să pot intra la facultate. Nu prea am amintiri specifice.

Ce nu vă plăcea/ mulţumea?

Nu pot numi ceva specific ce nu îmi plăcea sau mă mulțumea. Acum, când mă întorc acasă, de fiecare dată parcă ceva se strică în special când se fac reparații la apă, gaz etc. Drumurile și trotuarele nu se repară și se lasă cum s-au găsit. Mereu ceva e stricat, e deteriorat așa cum le știam eu. Asta mă supără!

Aţi plecat din România pentru studii. Ce v-a determinat să luaţi această decizie?

Dorința de a încerca ceva nou într-un loc cu totul și cu totul diferit.

De ce aţi ales Anglia?

Pentru că acolo mi s-a ivit oportunitatea.

În momentul în care aţi plecat aveaţi în plan să rămâneţi Anglia?

Nu, eram hotărâtă să mă întorc înapoi dupa un an.

Care sunt principalele diferenţe dintre învăţământul românesc şi cel englez?

Clasele sunt mult mai mici (maxim 20 de elevi), fiecare profesor are un asistent la oră care ajută la partea practică a lecției. Nu se concetrează atât de mult pe recapitulare la fiecare lecție/oră. Se dau teste odată la două, trei săptămâni pentru toată clasa.

V-aţi specializat în management accounting. Cât de dificil să reuşeşti în carieră în altă ţară? Cât de mult ajută studiile în afară?

Eu nu cred că studiile m-au ajutat neaparat în ceea ce fac la locul de muncă. E bine să ai un University Degree pe CV, dar puteam să termin Facultatea de Istorie am să fac ceea ce am făcut aproape 10 ani: Financial Controlling (Control Financiar). Aici, în Anglia nu se pune accent pe ce studii ai făcut, (ca și în USA) ci pe ce experienta ai, cât de bine te descurci la locul de muncă, ce referințe ai de la locurile de muncă de dinainte.

Care este cea mai mare satisfacţie pe care v-a adus-o plecarea dumneavoastră în Anglia?

Hmm...L-am întâlnit pe soțul meu și am două fetițe nemaipomenit de frumoase!

Ce îi sfătuiţi pe studenţii care doresc să facă acest pas, care doresc să studieze înAnglia?

Să nu își piardă timpul și energia pentru a plăti studii în Anglia! Mai bine cu acei bani să facă un tur al lumii! Înveți mult mai multe și îți faci mult mai multe legături pe viață!

În ce măsură s-a schimbat viaţa dumneavoastră odată cu plecarea din ţără? De cât timp sunteţi plecată?

Sunt plecată de 11 ani. Schimbat?? Sper că nu m-am schimbat! Cred că mi-a crescut sarcasmul, urăsc birocrația și șpaga! Nu aș mai putea trăi într-o țară unde totul se realizează cu șpagă! Nu aș putea munci pentru angajatori care nu îți respectă angajații.

V-aţi mai întoarce definitiv în Câmpia Turzii?

M-aș întoarce, dar nu mai mult de un an.

De ce anume vă e cel mai dor din Câmpia Turzii?

De părinți.

Aveţi un mesaj pentru locuitorii Câmpiei Turzii?

Sunt mândră de ei pentru că ei reprezintă copilăria mea!

S-ar putea ca orașul în care am crescut să nu ne mulțumească pe deplin sau să ne scoată din minți, dar când „acasă" îl prinde în mrejele sale, îl acceptăm fără urmă de regret așa cum este. Pur și simplu. Ne-a păstrat și ne păstrează copilăria. Iar când momentul critic va veni, trebuie să avem un loc în care să trișăm, un loc în care să ne amintim să fim copii.

 

Last modified onDuminică, 17 Iulie 2016 17:11

Leave a comment

Make sure you enter all the required information, indicated by an asterisk (*). HTML code is not allowed.

back to top

Sectiuni

Adrese utile

Recomandari

Follow Us

×

Sign up to keep in touch!

Be the first to hear about special offers and exclusive deals from TechNews and our partners.

Check out our Privacy Policy & Terms of use
You can unsubscribe from email list at any time