În această primăvară am solicitat Domnului Marius Bordea, ultimul Director General român al Industriei Sârmei (Mechel) SA din Câmpia Turzii şi un important om politic din oraş până acum câţiva ani când a decis să se retragă fără explicaţii, un interviu legat de privatizarea combinatului, de retragerea sa din viaţa politică şi lipsa răspunsurilor la unele atacuri care i s-au adus în mediul online. Puteţi citi mai jos ultima parte a interviului:

Dana Deac: Ionuţ Geană a declarat presei în aprilie 2012 că „Petre Pop este şi Preşedintele Asociaţiei “TIM-TIN”, asociaţie care în ultimii ani nu desfăşoară nicio activitate concretă. De asemenea el conduce şi Asociaţia de Reintegrare Socială şi Profesională a Emigranţilor din Transilvania (ARSPET). În şedinţa consiliului local din luna iunie 2010, s-a hotărât (HCL 69/24.06.2010) alocarea din Bugetul local al Municipiului Câmpia Turzii, a sumei de 1000 lei lunar, începând cu data de 01.07.2010 şi până la data de 31.12.2011, Asociaţiei “TIM-TIN“ Câmpia Turzii, pentru activităţi non-profit de interes general desfăşurate de către aceasta. (…) Din banii primiţi de la primărie, Asociaţia “TIM-TIN”, prin Petre Pop a plătit site-ul ARSPET , www.arspet.ro, asociaţie care se prezintă a fi fondată la iniţiativa PSD Câmpia Turzii. (se poate prezenta dovada plăţii)”. Cum se poate jongla în acest fel cu banii publici?

Bordea Marius: V-am descris deja personajul. Totul e un ambalaj cât mai atractiv, și în rest doar interes personal. Cu cât ești mai aerian, cu atât poți să-ți permiți să faci tot ce-ți trece prin minte. Eu chiar dacă Dv. insistați pe acest personaj, nu cred că merită atâta atenție. Iar afirmația că PSD Câmpia Turzii ar fi fondat vreo altă asociație, oricare ar fi aceasta, vă spun că nu știu să fie așa. Eu, în calitate de președinte PSD în perioada 1995-2010, nu am semnat niciun document de acest tip. Când am văzut la sediu o placă care indica această asociație, Petre Pop a motivat că este inițiativa lui personală. Organismele de conducere a PSD nu au dezbătut, și, deci, nu au hotărât niciodată, constituirea vreunei asociații, indiferent de scopul acesteia. Nici nu cred că era statutar așa ceva, cel puțin nu la PSD. Vedeți, pe de altă parte, câtă megalomanie și în denumire- Câmpia Turzii devine o “capitală pentru emigranții din Transilvania”, iar reintegrarea socială și profesională implică să ai instrumente necesare unei astfel de activități… În rest, gargară și atât. Totul utilizat pentru crearea și menținerea unei imagini cât mai false despre el. O adevărată obsesie spre falsificarea realității.

DD: Cum consideraţi că a fost posibil să îşi păstreze Petre Pop, fostul Dv om de încredere, pe care l-aţi spijinit când nimeni nu avea încredere în el, postul de director la Administraţia Pieţelor când conducerea oraşului nu a fost PSD?

BM: Cred că foarte simplu: te pui la dispoziția unui grup de interese pe care îl servești. O persoană din PDL mi-a spus în 2009 că el și alți câțiva vor să-l aducă pe Hanga R. ca și candidat la PSD în 2012. Atunci am zâmbit și atât. Apoi P Pop, la vreo 3 luni după aceea, îmi spune că aceeași persoană i-a spus și lui același lucru. De fapt intuiam cine dorea asta, și a lansat la spatele Dlui Vasinca respectivul zvon. Iar P Pop chiar a îndeplinit porunca primită. Era un cuib care complota în PDL împotriva lui Vasinca și care urma să-l trădeze la momentul potrivit. Iar acest complot cu o parte din personaje mai rulase odată prin anii 2003-2004, când, săptămânal, seara, la Restaurantul TIVER se făceau plamurile. Poate că îl întrebați pe fostul consilier UDMR care era gazdă, nu părtaș, dacă vrea să vă dea detalii pe acest subiect în calitate de gazdă… Iar Hanga li se părea un personaj ușor de manevrat. O fi fost așa, n-o fi fost? Fiecare putem avea o părere… Mă așteptam ca Hanga R să-și pună întrebarea cum de-l curtează la 11 ani de la plecarea din Câmpia Turzii și să mă întrebe ce stă în spatele capcanei. Dar el a fost orbit de atracția scaunului de primar și a plătit lipsa de documentare. A fost ținut ca o plantă în seră timp de 4 ani iar apoi a fost scos în viscol și i-au luat scaunul de sub el. Am văzut scene penibile cu Hanga R și Pop P la vizita marelui Paul de România, adus tot să le facă imagine. Acesta era îmbrăcat la ținută elegantă, iar cei doi menționați era la ținută de plajă. Sau a fost capcana lui Gal A.?

DD: În septembrie 2004 prefectul PSD Cuibus Valentin a trimis o scrisoare oficială Primăriei C. Turzii prin care se arăta că Gal Samoilă şi Pop Petre sunt incompatibili ca şi consilieri. Domnul Samoilă s-a mutat atunci la RAGCL, dar Petre Pop a rămas. Cum vă explicaţi?

BM: Cred că aveți răspunsul deja. Da, Dl Cuibus era prefect PSD, dar aparatul din subordine a constatat că Gal S și Pop P sunt în incompatibilitate. Dar, cum s-a schimbat conducerea politică, și totul este negociabil în țara noastră, situația s-a răsturnat. Dar este de reținut că Pop P l-a suspectat pe Cuc F. de intervenție contra lui și de atunci a declanșat o întreagă cruciadă împotriva acestuia. Am intuit disputa, mai ales că sub numele meu au fost trimise 2 adrese la Primăria din Câmpia T prin care îl reclamam pe Pop P pentru incompatibilitate. Atunci am intuit că, de fapt, se urmărea să-mi pierd calmul și să-l exclud pe Cuc F. din PSD. Am încercat o mediere și o reglementare amiabilă a situației printr-un arbitru neutru din Cluj-Napoca, fost preşedinte la organizația județeană (cu siguranță nu a fost cel născut în Câmpia Turzii, tocmai ca să fie neutru) și a fost un eșec. Iar după 2 ani de insistențe, lupte urâte între Pop P și Cuc F, am acceptat excluderea ultimului. Marca, astfel, P Pop o mare victorie reușită cu instrumente murdare… Să nu înțelegeți că sunt partinic, pentru că și Cuc F a încercat să-l elimine pe P Pop cam într-un mod similar, iar, în fapt, situația nu era deloc clarificată, și este și astăzi pentru mine confuză.

DD: E ciudat ca din bani de bugetar cineva să îşi permită să se plimbe în maşină de 60000 euro trecută pe numele tatălui, pensionar fără carnet de conducere, care nu şi-ar fi permis nici măcar să viseze să cumpere o asemenea maşină din pensiuţa sa. Cât costă maşina Dv, ca fost Vicepreşedinte Mechel -Europa Centrală și de Est?

BM: Am plecat din Câmpia Turzii în februarie 2006 (așa cum v-am descris la o întrebare anterioară) și m-am angajat la o firmă de care până atunci nici nu știam că există. Și aici, după o lună de zile, am primit un jeep ca mașină de serviciu. Acum, vă spun că unul sau mai mulți dintre prietenii în ghilimele spus, mi-au spart de 4 ori roțile în cursul nopții. Am realizat ce mult i-au deranjat pe unii că pot utiliza o așa mașină, deși vedeau că are numerele de firmă. Nu am fost, și nu sunt invidios pe alte persoane, și nu am timp să mă gândesc de unde au bani să-și cumpere mașini scumpe. Am reținut că în 2012, probabil chinuit de faptul că eu am, și el nu, după victoria USL la Câmpia Turzii, cel ce era președinte PSD atunci, a umblat câteva luni cu un jeep al unui om de afaceri local. Nu tu presă, nu tu adversari politici, toată lumea accepta așa ceva? Parcă își luase și el mașină de serviciu, dar el lucra la Primărie, nu la firma acelei persoane! Oare cu ce l-a putut îndatora? Nu era chiar greu de intuit. Și, ca să nu evit o parte din întrebare, la aniversarea a 25 de ani de căsătorie am cumpărat un VW și îl folosim de 12 ani. Merge bine și nu am simțit nevoia de schimbare. Ceea ce ar trebui să dea de gândit este că ingineri și economiști care au lucrat o viață în ISCT, chiar și pe funcții de conducere, nu au adunat cât a adunat un ales în 4 ani ca bugetar. În plus nu am ce comenta.

DD: Revin asupra lui Petre Pop, pentru că el e cel care v-a acuzat mult timp, iar Dv nu aţi dat nici o replica până acum. Cum comentaţi faptul că de declarația lui de avere este albă, deci fără nimic impozabil, nici măcar dobânda de la bancă?

BM: Oare este tot la stadiul de copil? Mă mir că Dv ați sesizat ceea ce este foarte izbitor, dar nimeni nu a comentat. Poate că tot ce a câștigat, a consumat imediat sau a luat modelul practicat de alt consilier mult timp… Acum, că este tată, poate se gândește că trebuie să-i crească responsabilitățile și va acumula .Chiar nu sunt interesat de cum își gestionează veniturile. Posibil ca, prin formule de el știute, poate să înmulțească banii și să nu-i lipsească niciodată. Dar, ca ales local în 4 mandate, să nu contribui cu nici un leu la bugetul local, cred că este o mare performanță… Iar apoi te prezinți în fața alegătorilor ca o persoană pură și gata să sară în sprijinul lor. Pot constata toți alegătorii cât de solidar a fost cu ei și cum a susțint veniturile bugetului local.

DD: Domnule Bordea, este adevărat că Pop Petre a minţit cetăţenii din Câmpia şi când a afirmat că tribuna de la stadionul ISCT a fost adusă prin anii 1960 de la stadionul U Cluj?

BM: Cred că este doar în eroare. Cum a tot căutat prin studiile Dlui Mircea Nemeș, îi recomand să vadă pozele atașate la broșura ”Pro-memoria” numărul 2, poza din 1938 în care se regăsește actuala tribună. Ca să mă documentez suplimentar, am avut curiozitatea să întreb locuitori de vârstă înaintată din vecinătatea stadionului dacă s-a lucrat vreodată la schimbarea tribunei. Răspunsul tuturor a fost că nu, că de când știu ei, tot așa a fost. Dar poate Pop P a găsit alte persoane care chiar au lucrat și au schimbat tribuna. Deși mă gândesc că pe cea veche o lăsau tot în stadion măcar pentru protecție la ploaie sau o donau la un stadion sătesc din apropiere, că de dus acasă pe vremea comuniștilor era cam greu… Poza din 1938 cu actuala tribună dovedește adevărul și mă mir că i-a scăpat, că doar a tot reprodus din scrierile și pozele regretatului Domn Mircea Nemeș... Mai bine le-ar spune cetățenilor că World Trade Center, Sofitel din București şi centralele nucleare 1 și 2 de la Cernavodă sunt construite cu oțelul fabricat la ISCT de ei și/sau rudele lor! A rămas ceva la vedere din munca sârmarilor…

DD: Trăim vremuri tulburi. De câţiva ani DNA arestează zilnic oameni care s-au murdărit cu mii de euro. Am să vă întreb direct: Domnule Marius Bordea, sunteţi un om corupt?

BM: Și vă răspund clar: NU. Din cele ce v-am relatat, credeți că aveam vreo șansă dacă eram corupt, să scap? La cât am fost de urmărit și de controlat? Și, un privat lasă în funcția supremă din România un om care poate fi cumpărat de cineva? Mai ales dacă e un străin? Pentru cei care nu cunosc, vreau să vă spun că până la privatizare au curs controalele de la Anaf, Curtea de Conturi, Garda Financiară etc. iar cenzori erau primii 3 directori de la Finanțele județului Cluj. Iar auditori erau preşedintele și vicele (profesori universitari UBB) Experților contabili din județul Cluj. Dacă aş fi “intrat” în banii ce i-am gestionat (și au fost foarte, foarte mulți), ori eram în pușcărie, ori eram liber pe Coasta de Azur într-un palat. Sau, de ce nu, în America de Sud sau Caraibe… Nu am condiționat în avantaj personal niciodată, nicio firmă, indiferent dacă a fost achiziție sau vânzare. Am angajat vreo 5700 de persoane, am scos in pensie vreo 4000. Credeți că dacă aveam scăpări de comportament, nu se afla? Vedeți că mai am și eu lipsuri la capitolul calități personale. Și câți ar fi dorit să valorifice postul meu, dar credeți că puteam tripla volumul veniturilor ISCT cu astfel de practici? Ca director economic am redus drastic compensările. Și nu a fost ușor. Poate acum înțeleg mai mulți de ce nu erau bani de salarii sau flux de cash până la "dictatura Bordea". Din 2001 până la demisia mea nu a fost nicio zi de întârziere la salarii, nicio oră de conflict social, iar pentru cei neinformați la care a prins minciuna că nu am mărit salariile la privatizare, pot să mă verifice prin foștii salariați: am dat după martie 2013, bonuri de masă cam 15% din salariu, iar în 2004 un procent de 15,5% din salariu. Sigur că aș fi dorit mai mult, dar între dorință și putință știam să fac diferența. Și încă un element care este poate cel mai important: omul are simțuri și simte când cel cu care interacționează are ceva de ascuns. Eu am condus întotdeauna prin exemplu personal și cel mai exigent eram cu mine.

DD: În Câmpia Turzii care din personalităţile politice pe care le-a avut oraşul le consideraţi corupte sau imorale şi de ce?

BM: Consider că sunt organe ale statului care au căderea să controleze astfel de persoane. Eu personal pot face aprecieri din ce am văzut și ce am trait, dar nu voi afirma despre nimeni nimic în acest interviu. Și asta pentru că nu am adunat probe, chiar dacă am anumite suspiciuni în anumite cazuri. Nu sunt un justițiar și fiecare cu calitățile și defectele lui… Electoratul alege pe cine vrea, și eu în 2008 am obținut locul 3, deci cei din fața mea aveau calități mai bune și generau speranțe mai mari de dezvoltare a orașului, nu? Iar trecutul nu poate fi schimbat. Apoi faptele trebuie asumate individual și familiile trebuie protejate.

DD: E adevărat că sunteţi acum membru PSRO? De ce aţi plecat din PSD?

BM: Nu sunt membru de partid. Eu am făcut politică pe banii mei și cum am crezut eu că pot ajuta comunitatea în care am trăit 60 ani. Populația crede că minciuna este mai valoroasă decât adevărul? Atunci să-i urmeze pe cei care le promit numai miere și trândăvie. De ce m-au lansat, chipurile, în alte partide? Cred că este simplu de înțeles. Iar din PSD nu am plecat, dar nu mai puteam vedea incompetența instalată la butoane: un primar care mima performanța, dar stătea în sârmele păpușarului, și un administrator public care se declară cultura însăși, dar asta tocmai ca să acopere lipsa de carte. Eu am spus public în decembrie 2007 că nu merg la congresul PSD la București deoarece nu-l pot vota pe Geoană care m-a dezamăgit total la vizita pe care a făcut-o la Câmpia Turzii. Deci, cum să ader la PSRO? Poate sunt unii care se jură că sunt membru la acest partid, aşa cum se jurau și că am trecut la PNŢCD, și am fost acasă la Gh. Matei, că doar știu ei, sigur. Și eu nici nu știam unde locuiește Gh. Matei! Iar acest zvon a fost lansat doar pentru că eu nu am profitat de greva generală din februarie-martie 2009 și nu am preluat puterea în ISCT. Răspunsul meu i-a deranjat atunci - nu profit de anarhie pentru că nu sunt anarcist!

DD: Ce părere aveţi de conducerea PSD Câmpia Turzii?

BM: Și dacă vă răspund că la ce prestație percep de la reprezentanții actuali ai PSD din localitatea noastră nu am cum să am o părere? Parcă sunt tot timpul la piață, și politic nu cred că au ceva de spus. Că doar ar spune dacă ar avea. Vorba Dlui Rece: doar după plecarea lui Bordea a reieșit valoarea membrilor PSD. Și cred că are perfectă dreptate. Păcat că în PSD Câmpia Turzii mai sunt totuși câteva persoane de valoare dar membrii nu știu să-i susțină, iar conducerea de la Cluj pare ruptă de Câmpia Turzii. Sau are alte probleme mult mai importante. După mine, trebuiau să intervină când au constatat că la Câmpia Turzii au pierdut, iar la Turda au câștigat. Mai poate fi o neimplicare a lor pentru că intuiesc că la Câmpia Turzii este ceva grav de care nu doresc să fie asociați. Vom vedea.

DD: Ce părere aveţi de actualele evenimente politice din România?

BM: Din păcate, iarăși trecem prin perioade tulburi, multe idei neaplicabile lansate, multe grupuri de interese care se războiesc, și vorba unui politician, toți se trădează între ei. Am un gust amar, aș fi dorit altceva, care chiar să ajute societatea să progreseze. Și lideri credibili. Din 1989 suntem în tranziție, și în lumea politică tranziția se pare că abia este la început. Sunt prea mulți incompetenți și electoratul nu știe să facă diferența între candidați. Sau nu au ce vota pentru că toți sunt la fel.

DD: Ce planuri de viitor aveţi?

BM: Am avut, am, și voi avea, dacă sunt sănătos, multe planuri de viitor. Dar vă asigur că nu sunt legate de politică. Din păcate nu doresc să cobor în mocirla pe care au creat-o unii în plan local. Acum, cu atmosfera și oamenii numiți după gradul de slugărnicie, nu mă aștept la nimic de apreciat în localitatea noastră. Mai mult ca oricând este nevoie de curaj și pricepere ca să se redreseze situația. Și am rețineri, dar voi fi foarte bucuros dacă se va întâmpla. Într-o perioadă a vieții mele am dat meditații și absolut toți cei pe care i-am pregătit au reușit la admitere. Era inainte de 1989. Poate o să revin la o astfel de activitate care cere multă muncă, dar oferă multă satisfacție și bucurie. Iar eu am făcut-o cu mare plăcere și dăruire.

DD: Din epoca Mechel ați rămas cu vreo satisfacție?

BM: Chiar cu mai multe. Nu o să vă spun de cele personale, dar o să vă spun de câteva satisfacții care ar fi bine să fie reținute de sârmari. Cum o parte din conducerea grupului credea că la Câmpia Turzii se ascunde adevărul, și nu pot fi așa mari performanțele la Oțelărie, au angajat cel mai mare inginer specialist oțelar din Rusia care să facă proba bănuielilor lor. Și acest personaj, o să-i dau doar inițiala numelui, K., a făcut 2 deplasări la Câmpia Turzii, de câte 2 săptămâni. Și, la finalul misiunii lui, a trimis un E-email tuturor șefilor din Mechel (inclusiv mie) și în care spunea că el a constatat că cea mai bună oțelărie pe care a văzut-o este cea din Câmpia Turzii și îl felicită pe Marius că are o așa capacitate performantă. Am rămas fără cuvinte… Apoi, prin 2004, apare Bechtel la Câmpia Turzii, și pornește șantierul pentru autostradă. M-am dus la ei și am ofertat metalul pe care o astfel de realizare îl cere. Au trimis o echipă să facă auditul tehnic, apoi am fost acceptați ca furnizori și am încheiat un contract de livrare a 3000 tone lunar și am început să livrăm. După plecarea mea nu știu de ce s-a putut pierde așa un contract mare și benefic... Rușinos că autostrada s-a făcut cu oțel turcesc.

Și ultima pe care o să o povestesc acum, s-a întâmplat în februarie 2005 când președintele CA al uzinei din Câmpia Turzii, respectiv Dl. T, aduce o echipă de specialiști din Rusia între care erau un bărbat W. și o femeie E. care conduceau echipa și care erau evrei. După vreo 7 zile de verificări, T. îmi cere să prezint în scris răspunsul la 24 întrebări în termen de 48 ore. Era marțea, și răspunsurile trebuiau prezentate joia la ora 10. Întrebările erau de demontare a întregului mecanism de conducere ce se aplica în uzină și necesita un dosar doveditor la fiecare întrebare. Nici eu și nici alți colegi nu am mai dormit la volumul de muncă pe care l-a implicat. Dar joia, când cei doi șefi ai echipei de control și T au intrat în birou la mine și au văzut 24 dosare aliniate, au avut un mare șoc, vizibil pe fața lor. Apoi a început prezentarea primului dosar, răspunsuri la întrebări suplimentare, și tot așa, până la dosarul 5, cam o oră jumătate. Atunci îl vâd pe T. cum se prinde de cap, suflă adânc, privește la W, acesta îi face un semn cu capul, și T zice: nu mai are rost, totul este în ordine, nu vom găsi nimic, nu-l putem prinde pe Bordea M sub nici un aspect. Ulterior, în aceeași zi, W îmi spune că a fost adus special din Moscova de la o mare firmă de consultanță pentru a face un audit complet a managementului în Câmpia Turzii. Și că n-a întâlnit o persoană așa bine organizată ca mine deși a vâzut multe, dar el îmi spune în particular că uzina are un singur punct slab. Și avea dreptate, unul din punctele cele mai tari până în 1989 devenise unul deficitar. Dar satisfacția pe care am avut-o nu poate fi descrisă, era munca de performanță pe care am putut-o impune colectivului prin severitate și disciplină și a confirmat că uzina noastră era cea mai bună din grup.

Și mai poate cineva crede că un proprietar ruinează cea mai bună uzină a lui? Poate, în timp, pot fi recunoscute și înțelese cauzele care au dus la falimentul uzinei. Dar oare o să ajungem să înlăturăm barierele din mintea noastră și să privim realitatea cu deschidere și fără prejudecăți?

DD: Domnule Marius Bordea, vă mulţumesc pentru că aţi răspuns provocărilor mele şi mi-aţi acordat acest interviu!

BM: Vă mulţumesc şi eu!

În această primăvară am solicitat Domnului Marius Bordea, ultimul Director General român al Industriei Sârmei (Mechel) SA din Câmpia Turzii şi un important om politic din oraş până acum câţiva ani când a decis să se retragă fără explicaţii, un interviu legat de privatizarea combinatului, de retragerea sa din viaţa politică şi lipsa răspunsurilor la unele atacuri care i s-au adus în mediul online. Redau mai jos a doua parte a interviului care a cuprins 35 de întrebări incomode:

Dana Deac: S-a vorbit mult despre furtul de fier vechi din Combinat, au fost văzute maşini încărcate ieşind pe poartă fără să păţească nimic… Când s-au depistat o parte din furturile din combinat şi zvonurile vă indicau implicat în "combinaţie", v-aţi retras din funcţie. Aţi făcut cunoscut faptul că poliţia v-a făcut o înscenare, dar nu aţi fost prea vocal, după părerea mea. Adică un om care a făcut foarte mult pentru combinat, aşa cum aţi făcut Dv, putea acţiona mai ferm. Puteaţi dovedi că nu posedaţi averi, nu aveaţi 3 case şi 2 cabane, nu aveaţi decât o maşină, sau ceva de genul acesta. Adică pentru mine e clar că cineva care îşi cumpără un BMW din salariu de bugetar a călcat în lături. Dacă în decurs a 3-4 ani îşi face sau îşi cumpără şi 3 case, fără să fi avut vreo moştenire din familie, lucrurile sunt deja evidente… De ce nu aţi fost mai vocal şi cum aţi acţionat? Aţi preferat să vă retrageţi şi atât, dând apă la moara celor care vă acuzau?

Bordea Marius: Vedeți, din cele cuprinse în întrebare, eu înțeleg că adversarii și-au atins scopul. Eu am ocupat post de director în ISCT foarte mulți ani. Am activat în multe echipe de conducere, puteam să intru în multe combinații care să mă îmbogățească. Dar o îmbogățire murdară. Eu am fost o persoană incomodă tocmai pentru că nu am intrat în nici o combinație, am refuzat cabane la cheie, am refuzat orice șmecherie, indiferent de cine era vorba sau de nivelul sumei.

Cu o oră înainte de a se semna contractul de privatizare, patronul sosit în București a solicitat să mă prezint la un prim contact de cunoaștere. Eu, care atunci l-am cunoscut și văzut prima dată, am fost surprins când mi-a spus că dorește să-mi pună o singură întrebare (”pleci sau rămâi?”) la care eu îi zic să mă prezint și că nu mi-am pregătit nici o plecare. El îmi spune că nu vrea să afle nimic despre mine, că știe absolut totul despre mine iar apoi m-a promovat chiar, și am devenit unul din oamenii importanți ai grupului. Credeți că ar fi făcut acest lucru pentru o persoană dubioasă sau șantajabilă? Nu uitați că patronii aveau o structură de supraveghere și informații la fiecare uzină, iar în cazul lor se răscolea și trecutul, se controla prezentul și se anticipa viitorul. Vă pot spune că în primăvara anului 2005 (sper să nu greșesc data) la Mechel Celiabinsk au fost demiși 50 de șefi și directori și li s-au făcut dosare penale pentru păgubirea voită a uzinei în interesul lor. Singur nu aș fi putut fura, iar complicii te pot da de gol sau șantaja. Dacă era să fur, aveam timp suficient până să vină privatizarea și aveam și știința actelor ca să pot opera pe ele, și nu cu fier vechi, cel mai ieftin produs achiziționat. La ce adversari și la ce sume am tranzacționat (de ordinul miliardelor de euro) crede cineva normal că puteam fura fier vechi sau oțel beton cu bascula și puzderie de complici? Poate dacă eram cleptoman, dar atunci m-ar fi descoperit rapid. Gândiți-vă că toți cei care călcau pe bec (abateri disciplinare, alcool, mici sustrageri, favoruri,etc.) le era cerut ca să fie iertați, să-l ”dea cu ceva” pe Bordea Marius, și asta timp de 3 ani. Și dacă n-a fost nimic, nu s-a găsit nimic. Eu, în calitatea pe care o aveam, puteam uza de cardurile Mechel pentru sume nelimitate și dădeam explicații doar patronilor dacă aceștia ar fi solicitat, dar nu au făcut-o și nici nu ar fi făcut-o vreodată dacă rămâneam în grup. Și poate acum este ocazia să spun, dacă la privatizare aș fi fost cumpărat cum ar fi dorit unii să fiu, credeți că un patron ajuns cu sacii în căruță mai ținea un angajat care a dovedit că se vinde pe bani? Ar mai avea incredere în el? Nu cred.

Iar privitor la averea mea, am depus anual declarația de avere, conform legii, în calitate de consilier local, și cred că toată lumea a văzut ce dețin. La ce să mai ies să vorbesc dacă oricum presa, probabil la comandă, să mă țină sub capac? Nu vi se pare curios că s-a scris mult despre Mechel, s-au făcut filme, s-au luat interviuri de la multe persoane, dar cel care a avut cea mai înaltă funcție în grup, adică eu din partea română, și poate și cele mai multe informații, dar cu siguranță viziunea cea mai amplă asupra cazului, am fost omis sistematic, tocmai pentru că nu se anticipa ce voi spune?

DD: Unul din argumentele Dv din presa vremii a fost faptul că "persoane importante" au contribuit la îndepărtarea Dv. din combinat şi că au fost implicate "servicii", făcând aluzie la SRI, care v-au blocat şi accesul în finala pentru alegerea primarului. În ultimul an de zile în România au fost devoalate multe cazuri în care serviciile s-au ocupat de unele porcării în loc să se ocupe de ceea ce trebuiau să facă, aşa că nu mă miră deloc afirmaţia Dv. Dar poate ne spuneţi ce au avut serviciile cu Dv? Cu ce le-aţi deranjat? Ce ar fi pierdut serviciile dacă Marius Bordea ar fi candidat şi poate chiar ar fi fost ales ca primar la Câmpia Turzii?

BM: Ați văzut cumva că s-ar dori clarificări asupra trecutului dureros de la Câmpia Turzii? Eu nu. Poate aveți Dv. o explicație a prezenței la alegeri locale 2008 în comisiile de la secțiile de vot a domnilor din Turda și Cluj-Napoca, Herțeg și Arion, foști șefi la servicii? Nu cred că s-a întâmplat vreodată până atunci, și cred că doar candidatura mea i-a adus să stea o zi de duminică la Câmpia Turzii. Cu siguranță că eram o persoană periculoasă care am speriat persoane importante, dacă au apelat pe față la acești profesioniști! Care trebuie să fi avut un rol. Am afirmat față de sindicaliștii de la Mechel în timpul campaniei că au ultima șansă prin mine să redresăm situația și am știința acestui lucru, și îl pot face chiar și de pe scaunul de primar. Și era un adevăr, dar din nou s-a preferat drumul sărăciei. Eu mi-am făcut datoria cu sinceritate și abia în ziua votului am realizat ce forțe puternice stau în calea unui astfel de demers care oricum cerea multă muncă, știință și diplomație. Dar atunci nu era încă totul pierdut. Știți cumva de ce nu s-a inițiat un dialog cu Mechel Moscova pentru situația uzinei din Câmpia Turzii, deși în repetate rânduri am cerut în CL? Sau prin prefectură? Și întrebări fără răspuns pe această temă mai sunt… Ca într-o familie, soțul și soția pot ajunge la divergențe, dar numai prin dialog se poate clarifica situația. Iar eu am cerut ca partea română să inițieze dialogul și apoi să vedem poziția Mechel. Nimeni nu a fost interesat decât demagogic de menținerea locurilor de muncă…

DD: Aţi fost vreodată şantajat în mod direct de către cineva? Dacă da, de cine, ce vi s-a cerut şi care a fost motivul? Aţi cedat şantajului?

BM: Încercări de șantaj au fost multe. De cedat am cedat o singură dată. O să vă relatez o tentativă de șantaj din partea română și una din partea rușilor, cele mai marcante pentru mine. Cum am fost o persoană pe picioarele mele, într-o zi de vineri într-unul din ministere, un director general, după refuzul meu categoric de a semna acte defavorabile ISCT, îmi spune că vine de la stăpânire și să știu că sunt o persoană moartă. Eu zic: ”cum moartă, la propriu sau la figurat?” Zice foarte afectat: ”și, și!”. Apoi am coborât la mașină și i-am dispus regretatului Bela Foro, șoferul, să verifice mașina și să mergem spre Câmpia Turzii pe drumuri cât mai neumblate, ca să evităm un eventual accident ”programat”. Sâmbătă și duminică am căutat să lucrez în uzină până la ore târzii, sâmbătă până la ora 22 și duminică până la 20. Ajuns acasă duminică, sună centralista de la uzină și mă informează că a avut loc o gravă avarie la stația centrală de pompe. Cu siguranță că în planurile anterioare anului 1989 acest punct era călcâiul care paraliza uzina. Luni, de dimineață, a venit faxul care anunța demiterea automată a directorului general al uzinelor în care au loc avarii semnificative. Era dovada clară a trecerii la planul din amenințare. Am întrebat cât durează pauza totală a secțiilor de producție și răspunsul inginerului șef mecano/energetic a fost: minim 5 zile. Dar eu cum am lucrat 9 ani în TOT2, am rezolvat problema în 16 ore și am dejucat planul. Aveam convingerea că am supărat oameni foarte puternici, între care un fost șef SIE, dar am avut șansa să câștig în acel moment acea dispută.

Singurul șantaj la care am cedat a fost regizat în restaurantul Hubertus din Cluj-Napoca, în ultima zi de duminică a lunii ianuarie 2006. Am primit un telefon de la dir. adjunct comercial al Mechel CT, care era un moldovean ce mi-a solicitat în numele conducerii locale a uzinei o întâlnire în restaurantul menționat. Când am intrat, am văzut că practic în interior toți clienți erau evacuați, mă aștepta persoana menționată și încă 3 ruși. A fost un dialog dur timp de 2 ore prin care ei îmi cereau să plec definitiv din uzină, că altfel fac din salariați carne de tun. Chiar aceste cuvinte au fost folosite. După 2 ore am cedat și le-am spus că merg a doua zi cu demisia și au scăpat de mine. Eram atunci simplu inginer la Mechel, dar ei tot tremurau numai că exist.

Apropo, este o dovadă că nu mă aveau cu absolut nimic la mână ca să mă poată juca la comandă. Iar pentru cei ce mă condamnă fie că i-am părăsit pe salariați, fie că m-au dat afară rușii, acum află adevărul cum am plecat din uzină, după ce lunile noiembrie, decembrie și ianuarie nu am avut voie să calc în uzină. Și ca să vedeți cu ce m-am ocupat, în ianuarie, cu câteva zile anterioare acestei întâlniri, tocmai am susținut teza de doctorat la UTCN. Iar pentru această întâlnire de la restaurant am și un martor român, că neprevăzutul există și vă rog să mă credeți că nu a fost adus de mine și nici nu a fost remarcat de ruși. Dumnezeu ajută întotdeauna când nici nu te aștepți sau speri.

DD: Pentru ceilalţi 8 ani, la combinat directoratul a fost deţinut de 4 personae. Nici nu apuca un om să înveţe bine mersul afacerii şi era, practic, schimbat. De ce credeţi că ruşii au schimbat atât de des oamenii din această funcţie?

BM: Din 2006 până în 2012 când a plecat Mechel din CT, sunt 6 ani. Cred că țepele repetate cu sume mari, disponibilizarea a 3500 de oameni făcută aparent în liniște, dar cred că cu multă durere, ascunderea adevărului și direcția sinucigașă au fost cauzele care răspund întrebării Dv. Practic uzina nu mai avea oțel decât când alții doreau, nu avea bani decât puțini și numai când alții doreau,etc. Este dificil să conduci așa, indiferent că ești rus sau român. In finalul anului 2011 mai activau 1800 angajați. Vă întreb, și mă întreb: unde a fost sindicatul când s-au disponibilizat 3500 de oameni? Tăcerea spune multe. Au început să ceară ajutor când nu mai era nimic de făcut…

DD: Revenind la politică, PSD Câmpia Turzii a trecut în ultimii ani printr-o serie de frământări. Aţi deţinut întregul oraş. Practic, organizaţia a ajuns să piardă influenţa pe care o avea la nivel local în perioada în care Dv eraţi preşedintele ei, PSD cedând această influenţă celor de la PD-L, apoi PNL. Cine credeţi că a subminat influenţa PSD la Câmpia Turzii şi de ce ar fi făcut-o?

BM: Cred că cele relatate anterior v-au elucidat, dar fără să mă scuz, vă rog să mă credeți că este foarte dureros și dificil să lucrezi cu trădători în propria armată! Ce pot să vă spun este că eu am renunțat la funcția de șef la organizația locală PSD în primăvara anului 2005, la 10 ani de mandat. La rugăminți, și regret și acum că am cedat, am revenit în funcție după alegerile din 2005, la care nici nu am candidat. Apoi, în 2007, la rugămintea primarului Vasinca, m-am dus în cârje la alegeri, să-l înving pe Cuc F., doar ca protecție pentru Vasinca. Și acesta din urmă, trădează cu 2 saptămâni înainte de declanșarea campaniei în 2008. Dacă știam în 2007, nu participam la alegeri. Efectiv ziua de 10 aprilie 2006 sub aspect politic a marcat ședința CL la care s-a anunțat alianța anti-Bordea cu complicități din interiorul PSD. Și am văzut, și m-am scârbit de prostia unora și de perversitatea altora. Mărturisesc că unii dintre ei, ulterior realizând ce au făcut, și-au cerut iertare (o să-l amintesc pe Șandor că el este decedat) dar am martori la cele ce le afirm.

În 2008 candidatura la postul de primar a fost declinată de prof. Tulai și de Cuc F. și atunci a trebuit să candidez. Ulterior am tratat cu o anumită indiferență tot ceea ce a urmat, inclusiv alegerile din PSD din 2010, și poate acum mă înțelege dl. Gh. Matei! Chiar nu mă mai interesa nimic și am lăsat să facă toată lumea ce dorește.

În 2012, în ședința PSD am spus public în sediu că Pop va face din organizația PSD ceea ce au făcut alții din uzină: faliment, ruină. Am anticipat, dar acolo s-a ajuns. Poate mai raționează dl.Rece, care era un tânăr pe care l-am crezut mai inimos și de bună intenție, dar care a ajuns o paiață a lui PP. PSD din CT a ajuns instrumentul de făcut bani a lui PP și atât. Iar lumea a perceput acest lucru cu claritate. Dacă PSD nu-l susține, PP ajunge muritor de foame, că nimeni nu angajează un intrigant fără calități. Este un pescuitor în ape tulburi, dar mult mai limitat și plictisitor chiar decât Gal A.

DD: Între Florin Cuc, Avram Gal, Horia Bretoiu, Daniel Armenean, Gheorghe Matei şi Petre Pop, Dv l-ați ales pe ultimul să îl susţineţi şi să îl sprijiniţi. Care erau argumentele Dv atunci? Regretaţi faptul?

BM: Regret faptul că cei menționați, dar și mulți alții, nu sunt în PSD! Regret că PSD, organizația din CT, este practic cu o exprimare politică (în opinia mea) care nu folosește comunității locale, a pierdut atracția elitelor locale și în modul acesta nu cred că are perspectivă. Sigur că și ISCT și PSD-ul se contabilizează de către unii ca un eșec al meu, și tocmai de aceea, de 4 ani au avut libertate totală și nu am comentat nimic chiar când am văzut niște fapte rușinoase. Este inacceptabil, cel puțin pentru mine, să devii ridicol cu cele 2 lucrări trâmbițate dar care sunt rușinoase mai ales că au fost votate de CL. Este vorba de strategia de dezvoltare culturală și strategia de dezvoltare a municipiului CT. Ambele sunt de reținut doar ca titlu, pentru că altminteri conținutul reflectă o gândire incoerentă cu grave lipsuri de cunoștințe elementare. Ca să argumentez, la strategia de dezvoltare, găsim sursă de finanțare a activităților culturale: venituri din sucuri și cafele. Probabil este o nouă teorie economică în care autorii aranjează cu Sf.Ilie să dea din cer sucuri și cafele direct în CT iar ei le vor vinde și banii îi donează…

La strategia de dezvoltare a municipiului sunt multe erori care reflectă o necunoaștere dar și o indiferență condamnabilă, și exemplific: la pagina 22 tabelele cu date anacronice (tabelul 2 și tabelul 3), pag.44, Cercon a fost înființată în 1997(?), etc. Am înțeles că utile sunt doar titlurile și conținutul poate fi evitat… Păcat că s-au cheltui bani pe așa ceva.

DD: Acum vreo 4 sau 5 ani, Ionuţ Geană,care era preşedinte al TSD Câmpia Turzii a fost "executat" pentru delict de opinie atunci când a criticat "blatul" dintre PDL şi PSD la Câmpia Turzii care îl avea în colimator pe Petre Pop. Gazeta de Bistriţa arăta că cel care l-a ajutat atunci pe Pop a fost Remus Lăpuşan. De ce credeţi că a fost exclus Geană şi nu Petre Pop?

BM: Geană, dar și alții, s-au prins repede de jocurile duplicitare ale lui PP. Cu o fire mai curajoasă, el a fost vocal. Cine dorește să constate jocurile doar în interes personal ale lui PP, poate verifica procesele verbale ale ședințelor de CL din anii 2010-2012, în care cel nominalizat era întotdeauna de acord cu solicitările CAA, indiferent de conținutul lor. În 2006 prețul la apă și canal era puțin sub 1 leu/mc și a ajuns la peste 7 lei/mc. O creștere de peste 700%,în condițiile în care investițiile s-au efectuat din bani europeni nerambursabili, deci nesuportați de populație. Aici este un subiect la care cu siguranță îi va veni cândva timpul... Doar nu credeți că USL-ul nu a putut să-l schimbe pe Sabău decât după un an, după ce au preluat puterea, iar numirea lui PP ca președinte CA la CAA s-a făcut fără obiective de acoperire, acceptate atât de USL, cât și de PDL (de unele persoane din aceste partide)?

În rest de ce Remus Lăpușan l-a susținut pe PP doar el vă poate spune.

DD: Cum comentaţi ascensiunea rapidă în politică a lui Petre Pop? Care este legătura între acesta şi Remus Lăpuşan?

BM: Despre ascensiunea lui PP am comentat anterior și nu doresc să mă scuz. Personal l-am supraapreciat, pentru că am neglijat partea neagră din acest om. A fost mult mai tupeist și pervers decât am crezut că poate să-și permită cineva în CT, iar eu și opinia publică am reacționat cu mare întârziere. Și ca să nu apar că regret cumva funcții, practic mi-am impus o neintervenție și o contemplare a evoluției pe parcursul anilor 2012 până în prezent. Acum am văzut că hidoșenia interioară a personajului este percepută de toată lumea, inclusiv de cei din preajma lui. Legătura lui cu Remus cred că doar unul dintre ei poate să o explice. Eu știu doar afirmațiile publice ale lui PP că îi arată el lui Remus cine este șef la CT, că șeful județean al PSD nu-l poate comanda pe el! Înțelegeți aceste cuvinte spuse într-o ședință de partid (la începutul anului 2013) cum vreți!

DD: Rând pe rând, Petre Pop v-a înlăturat pe Dv, pe Horaţiu Bretoiu, pe Adrian Mischian, pe Radu Hanga… toţi din PSD. Şi i-a mers în toate aceste situaţii! Mai mult, i-a mers şi cu înlăturarea lui Dorin Lojigan de pe postul de viceprimar prin acea mascaradă ilegală dovedită în 3 instanţe. Cum a fost posibil acest lucru?

BM: Să faci rău, se spune că este ușor. Să faci bine, este mult mai greu. Sunt convins că alături de toți cei înșirați l-am apreciat cu compasiune pe PP pentru defectele vizibile ale lui, fără să estimăm că defectele interioare sunt mult mai grave. Îmi amintesc cuvintele de laudă ale lui Lojigan la adresa lui Pop din 2012, eu fiind în sală și intuind cum o să-l recompenseze pentru aceasta. Ceea ce ar trebui să știe toți, nu este neapărat că PP a lovit niște colegi neatenți, ci faptul că a reușit să stopeze orice acțiune de îmbunătățire a situației locuitorilor din CT. La propunerea unui consultant de bună credință, d-na Vrabete Mihaela, are loc la finalul lunii ianuarie 2013, o întâlnire publică a unor persoane antreprenori locali pentru a se constitui o comisie care să propună un plan de relansare economică a localității. Și acum aș cere membrilor PSD să-l întrebe pe PP de ce nu a permis niciodată convocarea acestei comisii? Cred că va da vina pe Hanga și Hanga pe el. Nu era nevoie de alte minți și alte idei pentru acțiuni utile de creștere a numărului de locuri de muncă? Mai mult, mi s-a transmis că se spune că Bordea Marius este persoana nongrata pentru conducerea municipiului CT și ar fi bine să stau în banca mea. Pare tot un șantaj? Și vedeți că am stat toți acești ani. Societatea din țara noastră permite orice.

DD: Pe blogul său, http://campia-turzii.com, Nicu Șerban afirma în martie 2016: “Apoi murdarii si jocuri de culise, care sunt prea injositoare sa fie pomenite aici, au dus la eliminarea domnului Bordea din partid si preluarea puterii de catre Pop Petre. Deci personajul isi atinsese primul scop – preluarea puterii in partid”. La ce murdării se referă Nicu Şerban?

BM: Consider că la ce s-a referit Nicu Ștefan, chiar dacă intuiesc, ar fi normal să vă răspundă el. Eu o să vă relatez o murdărie caracteristică personajului. Era prin 2009 când a izbucnit un conflict între Gelu Florea și Nicu Ștefan. Probabil că vă reamintiți. Gelu acuza anumite mesaje scrise sub numele de Scipio (poate alt nume din istorie) că sunt trimise de Nicu. La un moment dat Gelu scrie articole care sub acest motiv erau atacuri la organizația PSD. Atunci, în calitate de președinte al partidului și cum am ajutat mulți oameni în viața mea, am cerut ajutor unui specialist să verifice acuzațiile. Răspunsul lui a fost că mesajele s-au transmis de pe următoarele calculatoare între care și calculatorul de la piață a lui PP. Fire intrigantă, este posibil să fi pus paie pe focul care ardea. Poate acum înțelege Gelu de ce eu am stat pasiv, nu știam cu precizie autorul atacurilor mai ales că Nicu s-a jurat în ședință că nu el le-a transmis. Și sigur că tot eu am fost atacat că doar aveam responsabilitatea. Dar să fi acționat la comanda cuiva?

DD: Ionuţ Geană a criticat acum câţiva ani modul in care Petre Pop a ajuns preşedinte al PSD Câmpia Turzii. El a afirmat că “la momentul respectiv, Gheorghe Matei, contracandidatul lui Petre Pop l-a acuzat ca a adus foşti membrii ai PSD, in acel moment susţinatori ai PD-L ca sa-l voteze. Alegerile de la PSD Campia Turzii au incalcat grav Statutul PSD din mai multe puncte de vedere: S-a incalcat art. 44, alin. a) al care prevede ca membri care candideaza pentru o funcţie in cadrul organizaţiei locale trebuie sa aiba vechime cel puţin 1 an. Au fost aleşi in funcţia de vicepreşedinte membri care au fost inscrişi “pe genunchi” inainte de alegeri. Spre exemplu, avocatul Petrica Spatariu figureaza ca vicepreşedinte pe site-ul PSD Cluj, deşi a plecat la Partidul Conservator, unde acum este preşedinte, la cateva luni dupa ce a fost ales vicepreşedinte PSD Campia Turzii. El a devenit membru PSD inainte cu cateva zile de alegeri. S-a incalcat art. 60, alin c) prevede ca Biroul organizaţiei locale fac parte la nivelul organizaţiei municipale: preşedinte, 5-7 vicepreşedinţi, secretar executiv, trezorier şi 7-9 membri.” Este adevărat că astfel a ajuns Pop P preşedinte PSD la C Turzii?

BM: Eu la o întrebare anterioară v-am explicat apatia pe care o aveam în acea perioadă. Dar să știți că Gh. Matei ar fi fost cu siguranță un președinte mult mai bun. Păcat că după acele alegeri el și alți câțiva membri valoroși au părăsit PSD. Față de dl.Matei trebuie să-mi cer scuze că prin apatia mea s-au putut întâmpla toate cele de care vorbiți și la care am fost total indiferent, deși încă nu eram degrevat de responsabilitate.

DD: Dle Bordea am să vă fac o destăinuire. Prin 2007 Senatorul PSD Antonie Iorgovan, “tatăl Constituţiei”, faţă de care eu aveam un respect deosebit, a făcut o afirmaţie care m-a şocat. El afirma atunci că PSD este o gaşcă de homosexuali, masoni şi infractori. “Este exact ceea ce nu trebuia sa existe ca imagine pentru social-democratie. Criteriul de apartenenta la aceasta gasca a fost in primul rand homosexualitatea, in al doilea rand- masoneria si in ultimul rand- infractionalitatea. Cum pot fi numite persoanele care se ocupa cu traficarea functiilor, daca nu infractori”, a spus Iorgovan. “Criteriul de promovare in gasca era homosexualitatea. Acesta nu ar fi fost relevant din punct de vedere politic, dar e relevant pentru ca au ascuns aceste lucruri”, a punctat Iorgovan. La puţin timp el a murit, declarând presei cu puţin timp înainte că a fost iradiat. Nu ştiu dacă e adevărat sau nu că a fost iradiat, dar ceea ce vreau să vă spun e că am fost îngrozită că a afirmat că PSD, partidul din care făcea şi el parte, nu un alt partid din opoziţie, cum se procedează de regulă să se arunce pisica moartă în grădina altuia, e un partid condus de homosexuali. Faptul că în acelaşi an presedintele executiv al PSD Bucuresti, Marian Vanghelie îi spunea liderului TSD de atunci, Nicolae Bănicioiu, “homosexual”, mi-a confirmat în mintea mea că Iorgovan nu a aberat: "Au ajuns iar homosexualii să facă politică în partidu’ ăsta! Când venea la mine să-i dau bani, eram bun!", a spus Vanghelie. Mass-media a mai consemnat, în timp, acuzaţii de homosexualitate aduse lui Adrian Năstase, Victor Ponta, conducerea PSD Satu Mare, Gheorghe Bosînceanu din Constanţa, iar Valeriu Zgonea este promotor al drepturilor LGBT (homosexualilor și lesbienelor). Am ridicat acest subiect pentru că în oraş se spune pe şoptite că şi în Câmpia Turzii PSD este condus de mai mulţi ani de homosexuali. Cum comentaţi?

BM: Public, în lipsa unor dovezi pe care să le pot proba, nu pot să mă pronunț doar pe bănuieli sau impresii personale. Cert este că la o ședință am comentat ce auzisem despre o persoană despre care colegii se lăudau că a intrat in partid... Era anul 2012 și când le-am spus ce vorbesc vecinii acelei persoane, avea legătură cu cele spuse în întrebare, am creat mari emoții unora din cei prezenți, iar ulterior, la următoarea ședință, unul chiar mi-a transmis amenințări pentru cele relatate. Eu o făcusem de bună credință ca să feresc partidul de un eventual scandal. În rest încet, încet, într-o urbe mică se află totul...

DD: Începând din 2003 Petre Pop a primit de la Primărie prin organizația nonprofit TIM-TIN 1000 lei /lună. Cum erau cheltuiţi aceşti bani şi cum se decontau?

BM: Dacă doriți să repet ceea ce am spus deja, da a primit banii pentru activități în folosul tinerilor. Cum i-a cheltuit, nici CL nu a fost informat, și nici eu. Dar vă pot spune cu siguranță că nici măcar 1 leu nu a ajuns la PSD cât eu am fost președinte. Și nici nu aș fi admis așa ceva! Ar fi devenit o vulnerabilitate în fața adversarilor politici. Și nu am caracterul de a uza de bani necuveniți.

Cum ar fi putut PP să mă atace pe acest subiect dacă făceam astfel de compromisuri... Am cunoștință de utilizarea contului de la Tim-Tin pentru colectarea donațiilor de la un bal de caritate ce s-a organizat de Primărie. Dar nu cunosc destinația banilor, dar vă asigur că nu au ajuns la organizația PSD.

În această primăvară am solicitat Domnului Marius Bordea, ultimul Director General român al Industriei Sârmei (Mechel) SA din Câmpia Turzii şi un important om politic din oraş până acum câţiva ani când a decis să se retragă fără explicaţii, un interviu legat de privatizarea combinatului, de retragerea sa din viaţa politică şi lipsa răspunsurilor la unele atacuri care i s-au adus în mediul online. În ciuda celor 35 de întrebări incomode adeseori, mi-a fost acordat acest interviu ale cărui prime 10 întrebări şi răspunsuri le puteţi citi mai jos.

Bordea Marius: Înainte de a răspunde la întrebări, doresc să vă mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi oferi ocazia ca realitatea, așa subiectiv cum am perceput-o eu, să rămână scrisă celor de azi dar și generațiilor viitoare. Suntem în perioada postului și sinceritatea răspunsurilor mele vă garantez că va reflecta realitatea celor trăite și nu ”folclorul” lansat de mulți amplificatori de zvonuri. Sunt la dispoziția întrebărilor Dv. oricât de incomode ar fi.

Dana Deac: Aţi fost Director general la Industria Sârmei/Mechel SA şi Vicepreşedinte Mechel-Europa Centrală și de Est. V-aţi pus amprenta pe destinul multor familii nu doar din Câmpia Turzii, ci şi din întreaga Comunitate Urbană Turda-Arieş. De asemenea, aţi fost o bună bucată de timp preşedintele PSD Câmpia Turzi care în perioada aceea era un partid numeros în localitate şi aţi fost consilier local. Apoi aţi ales să vă retrageţi din toate acestea. Cum de un om atât de activ ca Dv a ales să stea deoparte şi încă atât de mult timp?

BM: Întrebarea Dv implică un răspuns complicat, iar eu doresc să fiu cât mai explicit, cu răspunsuri simple. Înșiruirea pe care ați făcut-o arată tocmai că am fost (și consider că sunt) o persoană care nu m-am ferit de provocările vieții iar acestea au avut fiecare istoria lor pe care pot să o descriu și s-o probez ca vorbele să aibă acoperire. Înțeleg că se percepe că eu m-aș fi retras ”strategic” din toate funcțiile, dar nu este aceasta realitatea. Cine va citi acest interviu până la capăt va înțelege cu siguranță ce s-a întâmplat și cum s-a ajuns aici.

Ca să nu se creeze suspiciuni, aș vrea să subliniez că nu doresc să-mi creez simpatie sau compasiune, nu urmăresc ca alții, revenirea pe scena politicii, singura dorință a mea este ca adevărul să răzbească și să fie cunoscut. S-a încercat și se încearcă încă, ca această comunitate, locuitorii din zona Câmpia Turzii, să înghită minciuni favorabile unora, să accepte, cel puțin temporar, că ar trebui conduși de personaje cu formă, dar goale de conținut. Și cu asta vă asigur că ne îndepărtăm tot mai mult de drumul care asigură prosperitatea locuitorilor. Conjunctura le-a fost favorabilă, societatea din România s-a îmbolnăvit în toate sectoarele vieții sociale,și în aceste condiții s-a putut ajunge la situații greu de crezut. Prin întrebarea Dv. ați pus de la început degetul pe rană, aș zice cu sinceritate, chiar pe mai multe răni.

Eu m-am născut și am crescut în Câmpia Turzii, deci am fost în contact permanent cu spiritul locului. Constat cu durere că unele mediocrități amputează trecutul local și încearcă să-l modifice după forma și aspectul lor ca să-ți facă loc într-o comunitate care îi așezase la locul modest pe care îl merită. Toată lumea are loc sub soare, dar unii construiesc, iar alții demolează, pentru că în moloz sunt obișnuiți să trăiască. Rămâne să alegem cum vrem să trăim, dar să facem o alegere conștientă, și atunci nu ne vom mira că elevii slabi ajung la butoane și sfidează comunitatea, iar elevii buni părăsesc localitatea. Aparent, am stat deoparte, dar doar aparent, iar atacurile repetate la adresa mea dovedesc că și dacă am tăcut, am deranjat. Să intru într-un dialog în care eu aduc dovezi scrise, poze, filme, care să susțină argumentele, iar ei să aducă vorbe de la radio șanț?

DD: Există voci, mai ales în ultima perioadă de timp, care, atât în real, cât şi în mediul online, vă aduc diferite acuze, iar Dv nu aţi dat nicio replică, dând apă la moara celor care văzând tăcerea Dv spun că cineva vă are la mână şi că acuzaţiile sunt reale. Ce ne puteţi spune despre acest lucru?

BM: Constatarea dumneavoastră este pertinentă. Da, eu am evitat să intru în dispute publice inutile care se doreau capcane care urmăreau ca anumite persoane să-și crească audiența și în viziunea lor să-și ridice valoarea prin senzația că pot boxa cu o persoană atestată (am totuși diplome de la primele 3 universități recunoscute valoric din România), deci am fi ajuns să apărem egali într-un circ inutil. Poți purta o dispută în care unul dintre combatanți vorbește cel mult din auzite? Niciuna dintre acele voci nu a fost pe front, sigur la figurat, ori atunci viteji după război pot fi toți.

Vă răspund foarte clar la întrebarea cu avutul la mână: nu mă poate avea la mână din simplu motiv că am fost probabil cea mai vânată persoană, am avut nenumărate controale de la toate organele statului, de la acționarul rus, de la cele mai renumite structuri profesionale (Ernst&Yang, Pricewaterhouse Coopers etc), și toate acestea au confirmat că eram o persoană competentă și responsabilă de faptele mele. Credeți că dacă aveau ceva cât de mărunt să mă agațe m-ar fi cruțat?

Celebrul Pănuș (șeful serviciului Risc), care l-a plecare mi-a mărturisit că el a fost adus cu tema de a umbla special și cu toate metodele cunoscute, să mă găsească cu ceva, timp de un an de zile, dar nu a mai întâlnit un om ca mine pe care să nu-l poată agăța? Poate realizați că aceia care mă atacau sau încă mă mai atacă sunt în afara domeniului, și, ca să vă spun sincer ce cred despre ei, este că la primul duel real din nenumăratele pe care eu le-am avut, lor le cădeau pantalonii de pe ei, fiind niște personaje lașe. Doar îi cunosc foarte bine...

Din tribună toți spectatorii pot comenta, dar jucătorii greșesc dacă intră cu ei în dialog. Iar dacă doresc să joace, să le spună cineva regulile jocului și că ei stau tot timpul în ofsaid. Cu firma E&Y am făcut dosarul pe baza căruia Mechel s-a listat la bursa de la New-York și în prima zi de listare s-au atras 237 milioane de dolari USA. Nu cred că a fost ceva simplu și comun, iar acei comentatori ai mei nu cred că înțeleg nici coperțile unei astfel de lucrări! ISCT avea anual o cifră de afaceri de aprox. 150 mil.euro, adică de zeci de ori bugetul anual al municipiului. Și atunci nu credeți că este cam mare diferența ? Cu cine să intru în dispute, cu cei care, astfel, ar fi mutat atenția publicului de la incompetența lor?

Sper ca cititorii acestui interviu să realizeze că nu am intrat în dispute inutile, deși ne place circul între români, pentru că la durerea generată de pierderea locurilor de muncă în zonă, eu nu puteam să o adâncesc. De altfel, cei ce căutau să mă provoace, nici nu au lucrat în ISCT, nu aveau niciun obiectiv concret, doar să urce pe un eventual cadavru și să apară ca mari victorioși, cu convingerea că locuitorii zonei sunt niște idioți. Și cred că astfel de oameni nu merită atenție chiar deloc.

Ca să aduc argumente suplimentare, o să vă dau 2 perle de la unul dintre aceștia (și eu nu vorbesc din auzite, am fost auditor):

- ”o să fac Academie de fotbal la Câmpia Turzii și o să-l aduc la inaugurare pe Johan Cruyff” (nu-l poate aduce nici Hagi!);

- ”o să-l aduc la Câmpia Turzii să vă vorbească pe Dalai Lama” (nu-l poate aduce nimeni în România”).

Au acoperire afirmațiile de mai sus, sau sunt generate de o minte puerilă? Putem avea concetățeni care să înghită așa gogoși exagerate? Cu astfel de oameni pot intra eu în dispute? Niște disperați care nu știu cum să capteze atenția publică? Am considerat că este mai bine să vorbească singuri și minciunile să-i îngroape.

DD: Din punctul meu de vedere, împărtăşit şi de alţi oameni cu care am discutat, este ciudat că cel mai virulent acuzator, cel care vă ia numele şi realizările în derâdere, este chiar un fost coleg de-al Dv. Şi, mai mult decât atât, este omul pe care l-aţi sprijinit să se afirme atunci când nu ştia nimeni despre el şi aţi avut încredere deplină în el. Şi a urcat foarte sus, ajungând să vă ia locul la preşedinţia PSD Câmpia Turzii, să ajungă city-manager, să vă dea la o parte. Tirada acuzelor sale împotriva Dv, care merge până la a afirma că Dv aţi distrus Industria Sârmei, e remarcată destul de des pe pagina sa de Facebook. Iar Dv nu aţi dezis niciodată acuzele acestea. De ce este înverşunat Petre Pop pe Dv şi de ce nu aţi răspuns acuzelor care vi le-a adus de atâta vreme?

BM: Abordați acum relația cu un fost coleg. Să începem cu începutul privind activitatea mea politică: în 25 mai 1995, la rugămintea directorului general de la acea dată, în biroul lui și în prezența a trei persoane din Cluj-Napoca am acceptat să construiesc la Câmpia Turzii o formațiune politică locală a PDSR. La primele alegeri locale din 1996 s-au obținut 2 locuri de consilieri locali în condiția în care eu m-am trecut pe lista candidaților PDSR pe poziția 16, iar asta spune suficient pentru cine vrea să gândească. Apoi, la alegerile din 2000, am devenit mai activi și am obținut 6 locuri de consilier local și locul de primar. Deși prin alegerile interne în PDSR eu am fost desemnat să candidez, la rugămintea doamnei Hanga și a soțului dânsei, am renunțat în favoarea lui. În acea campanie am aflat că între contracandidați, din partea partidului PSDR (Sergiu Cunescu) sunt niște tineri, printre care Gal Avram, Pop Petru, Cuc Florin și alții. Unii poate își amintesc de fluturașii lansați de aceștia din avion deasupra uzinei și orașului. Acțiunea, aparent spectaculoasă și de impact, a însemnat și prima țeapă trasă unuia dintre oamenii de afaceri din localitate.

În anul 2001, prin decizia Bucureștiului, PDSR a absorbit PSDR, constituindu-se noul PSD. Doresc să subliniez că cele conținute în întrebarea pe care ați formulat-o au avut o istorie anterioară similară în care doar personajul a fost altul, respectiv Gal Avram.

Campania din 2004 am gestionat-o personal și am avut o abordare atipică, și după mulți, apolitică. Spre surprinderea tuturor, nu am permis niciun discurs politic pentru că eram convins că faptele trebuie să determine electoratul, și nu vorbele. Și s-a obținut un scor de 43% înainte de redistribuire și 49% în final. În ziua votului, Gal A. îmi spune că a aranjat in PSD ca el să ajungă viceprimar. Prin faptul că am apreciat să nu-l exclud din partid când a cerut acest lucru Alexandru Atanasiu, (și erau motive întemeiate) și am fost tolerant (considerându-l tânăr necopt), unii membri din PSD mi-au reproșat că îl țin în brațe. Acum vor afla cu toții că în ziua votului, în 2004, i-am spus categoric lui Gal că nu sunt de acord să ajungă el viceprimar, chiar dacă are avizul primarului Vasinca și că trebuie să se corecteze și să convingă că merită acest post onorabil. Sigur că din acea zi am devenit dușmanul numărul 1 a lui și a unora din anturajul lui. Am fost atacat timp de 2 ani prin toate metodele pe care le-a putut gândi, de la articole denigratoare în ziare, până la telefoane indecente la ore nocturne, sau la tentative de șicanare pentru a deranja căsătoria fiului meu (a adus o basculantă cu număr de Sălaj să perturbe coloana atât la ceremonia civilă, cât și la cea religioasă, a organizat ziua clătitei pentru perturbare sonoră etc.).

După mai bine de 2 ani de luptă subterană, a abandonat. Dar n-a trecut mult și a început ceva similar cu celălalt personaj menționat în întrebare, Pop Petre. Pe Pop l-am angajat la clubul ISCT când încă nu-l transferasem la Consiliul Local. Cum nu avea nicio pregătire și era și handicapat fizic, nu aveam unde să-l angajez în fabrică, așa că l-am plasat la club. Se poate verifica că eu i-am semnat în calitate de președinte CA al ISCT spațiul din club pentru sediul Tin Tim-ului, apoi l-am susținut să aibă 1000 lei/lună (RON) din bugetul local. Și trebuie să știe toți că acei bani nu au fost utilizați niciodată (niciun leu) pentru PSD. Numai el știe cum i-a folosit… Și suma anuală rezultată este destul de consistentă, și a primit-o foarte mulți ani. Eu am vrut să utilizeze banii în activități utile tineretului local și nu bănuiam că îi va stimula pofta de bani în interes personal. Dar mi-am zis că, fiind un handicapat, să aibă o activitate care poate ajunge cândva să fie utilă comunității. Am avut un sentiment creștin și recunosc că abia în 2008 m-am convins de activitățile perfide care nu urmăreau decât să mă izoleze și să mă sape.

Anterior am primit mesaje de acest soi prin îndepărtarea lui Puiu Bretoiu, A.Mischian, Cuc Florin, Popovici C. și dintr-un studiu sociologic făcut profesionist de echipa Dlui Vasile Dâncu. Cât timp a fost viceprimar Todea Dorel, de fiecare dată când ajungea să aibă ocazia, Pop îmi șoptea că Todea este un simbol al comuniștilor ticăloși, că ne face de râs în Primărie, că toată ziua este beat și cade de pe bicicletă, că trebuie dus pe brațe acasă etc. Mă solicita lunar să-l schimb din funcția de viceprimar și atunci nici nu bănuiam că se vedea pe el pe acest post. La experiența mea, îmi era clar că vorbea în el o ură și o invidie periculoase, și, logic, nu am acționat contra lui Todea. În perioada 2004-2008 cât viceprimar a fost profesorul Tulai Ioan, Pop a continuat serialul denigrărilor spunând că Tulai nu știe nimic, are un limbaj de lemn etc.

Dar să ajungem în campania locală din 2008 când am constatat o atmosferă permanentă de scandal la sediu PSD (locația sediului era lângă poștă) pe toată durata campaniei, atmosferă creată de Pop sub pretextul conflictului dintre el și profesorul Tulai. Totul era o perdea de fum și nu urmărea decât otrăvirea atmosferei în sediu și între membrii partidului. Apoi, pierde (așa a susținut) toate adresele de email a aproximativ 350 de tineri, ca să nu putem acționa pe internet, modifică programul de întâlniri cu cetățenii ca să poată fi lansată suspiciunea că Bordea are ceva probleme cu fabrica, afișează un banner greșit în zona centrală și multe altele. Este și perioada când el simte că știu ce face și devine agitat. Unul dintre membri îmi spune că imediat ce eu părăsesc sediul, Pop începe să mă ponegrească și să le ceară și altora să mă sape. Fără a avea aprobarea mea sau a partidului, în prima ședință de CL de după alegeri se autopropune viceprimar, dar vede (și am dorit să vadă el și alții) că îl resping la votul secret (care nu am dorit să fie secret), considerându-l incapabil de un asemenea post. Dar el avea deja cazul Gal petrecut anterior și a fost mult mai perfid decât acesta.

Tot el mă încearcă și îmi spune că are poze cu primarul într-un cazinou din Dubai și să le folosim împotriva lui. Îi spun că eu nu fac o astfel de politică. În acelaș an Pop este mutat de la club la piață. Într-un dialog clarificator cu primarul, acesta îmi spune motivele deciziei, iar eu ulterior i le spun lui Pop: tu vămuiești tot ce poți și ai o mulțime de reclamații (avea în responsabilitate căminul de nefamiliști, sala sporturilor și clubul). Reacția lui, se face roșu ca racul că s-a aflat. Oricum, știam deja că are o mare slăbiciune la bani, și faptul că am interzis să se primească sponsorizări pentru partid, faptul că nu i-am numit în consilii de administrație să-și adune bani, i-a deranjat grozav atât pe el, cât și pe cei care prin politică urmăreau să se căpătuiască.

Cu sinceritate vă mărturisesc că niciodată nu am acceptat să fiu membru în consilii de administrație cât timp am fost in politică. Și priviți: după plecarea mea, Pop adună toate veniturile care le poate face din astfel de poziții, chiar dacă nu-l recomandă nicio calitate. Clar că deosebirile au fost și sunt atât de mari între noi, încât sunt convins că a suferit mult din cauza condițiilor de etică pe care le-am impus în perioada cât am condus PSD. Prin construcția mea, știu că banii se câștigă prin muncă, iar în politică nu activezi ca să aduni bani, ci ca să servești comunitatea. Politica lui PP era să-i îndepărteze pe toți cei pe care nu-i putea controla, și pot exemplifica (cei mai cunoscuți de public): Morar Rareș, Horațiu Hatos, Geană Ionuț, Matei Gh., Hanga R și mulți alții.

În anul 2012 primesc anterior campaniei multe mesaje, unele scrise, prin care sunt informat că PP are discuții individuale prin care vrea să convingă membrii PSD să mă elimine de pe liste. Acesta este personajul. Sunt încă multe care pot fi menționate, dar cred că ajunge. Sigur că aruncă cu noroi, că doar făptașii caută să-și acopere faptele murdare. Și sper că puteți constata că nu poate să mă aibă la mână… Spre rușinea și nimicnicia lor, Pop și Hanga, în prima ședință de CL din 2012 schimbă organigrama numai și numai ca să-i taie salarul soției mele. Până acolo au coborât, iar eu am primit putere de la D-zeu să suport. Binele pe care îl faci trebuie să nu rămână nepedepsit. Nu a contat că personal am ajutat și alți membri din familiile lor, nu numai pe ei. Dar au dovedit că sunt oameni mici, plini de ură și invidie, iar eu am încercat să mă controlez și să nu le achit nota de plată (deși am suficiente dovezi despre multe alte fapte urâte pe care le-au comis și la care am fost martor). Cât de josnic poți să fi să ataci familia altuia de pe poziție de forță (primar și administrator public) și să-i spui victimei că nu avem nimic cu Dv., dar avem cu soțul… Și ce aveau? Că am afirmat cu convingere că Hanga nu este candidatul de care are nevoie Câmpia Turzii la data respectivă, iar evoluția evenimentelor a confirmat întru totul că am avut dreptate? Și chiar dacă nu aveam, nu puteam să am o altă părere decât ei? Sau sinceritatea trebuie pedepsită?

DD: Acum, la mulţi ani după ce a avut loc, cum vedeţi privatizarea Industriei Sârmei? Consideraţi că alegerea ruşilor a fost un lucru bun sau era mai bine ca Guvernul să fi ales pe indianul de la Galaţi sau pe altcineva?

BM: Au trecut 14 ani de la data privatizării. Sper ca cititorii acestui interviu să aibă curiozitatea de a afla istoria trăită de mine privitor la această etapă a ISCT-ului. Guvernele României din perioada 1997-2000 au desemnat o comisie să negocieze cu Banca Mondială viitorul unei mari părți a economiei naționale. Comisia era condusă de Ministrul transporturilor la acea dată,Traian Băsescu, iar documentele rezultate au purtat numele PSAL 1 și PSAL 2. Aceste documente prevedeau că România se obligă să privatizeze o listă de unități economice cu capital majoritar de stat.

Pe lista PSAL 1 era cuprins și ISCT-ul, iar cel puțin o parte din mecanismul privatizării era agreat și de UE (mă refer la ajutorul de stat). Și acum, să vă relatez situația în care se afla ISCT până la privatizare. Confruntată cu haosul creat după revoluție, cu amatorismul unor guverne sau interese obscure, cu o stare de dezechilibru a pieței interne, cu frământări sociale interne și cu salturi nocturne de prețuri la utilități de 300%, cu o conducere care învăța și se adapta din mers, combinatul a trecut prin momente delicate, unele critice și chiar dureroase. Pot aprecia că intervalul de minim a fost atins în perioada 1997-1999, dar și anterior au fost perioade dificile în 1991,1993,1995. Cu altă ocazie pot dezvolta aceste etape.

Din 2000 conducerea uzinei a încercat să aducă situația economică la un normal și să pregătească ISCT de momentul privatizării (s-a comunicat de către guvernanți că această tranziție nu poate fi evitată). Uzina a suportat unele transformări organizatorice și tehnologice și a încheiat și semnat ultima fază de modernizare (turnare continuă- contract semnat cu firma Voestalpine în 2002 și înregistrat inclusiv la APAPS în sediul căreia s-a și finalizat negocierea). Privatizarea industriei metalurgice începuse, și deja uzinele de la Oțelul Roșu, Călărași, Galați, Târgoviște, își schimbaseră acționariatul. Ceea ce am constatat era că la toate a fost interesat un singur cumpărător și acesta a preluat uzinele la un preț care părea foarte mic. ISCT-ul a reușit să atragă 6 firme străine care să dorească să îl cumpere, toate din Europa, respectiv Italia, Germania, Anglia, Austria și Elveția. Sigur că am avut o satisfacție pentru acest lucru și am apreciat că s-au creat condițiile ca privatizarea să fie una de succes.

Pot să vă confirm că în 2002 am avut vizite de la aceste firme interesate și, atât reprezentanții firmelor, cât și consultanții angajați de aceștia, au avut aprecieri laudative despre cum arată și funcționează ISCT, comparativ cu alte uzine. Îmi aduc aminte cum, după 4 ore de vizită în uzină, mâna dreaptă a lui Mittal (pe atunci DG la Galați) mi-a spus că nu a văzut așa o uzină bine organizată și să fiu sigur că eu voi rămâne directorul general și după privatizare (de față a fost Ionel Borș ultimul DG de la Sidex Galați). Statul își exercita atribuțiile de acționar principal prin ministerul numit APAPS, și este demn de reținut că în vara lui 2002 a desemnat un administrator special al ISCT-ului în persoana unui director din APAPS, respectiv Ungureanu George. Cu siguranță că eram o persoană dificilă pentru conducerea APAPS-ului, și au dorit ca procesul de privatizare să-l poată controla mai bine.

Ofertele de cumpărare a ISCT s-au depus la APAPS până la data de 24 decembrie 2002. A fost prima și singura uzină siderurgică care a avut mai mulți cumpărători. APAPS a constituit o comisie de selecție și desemnare a câștigătorului, comisie care a avut ca președinte un alt director din APAPS, Hațegan Ioan. Subliniez că eu nu am fost membru în comisie, nu am avut nicio tangență cu procesul de privatizare. Cu aproximativ 9 luni anterior semnării contractului, vă reamintesc că uzina era reprezentată numai de administratorul special în baza unui mandat semnat de ministrul Mușatescu Ovidiu. Și, ca să nu evit întrebarea Dv,eu personal aș fi preferat investitorul italian care avea deja în țară uzina din Buzău, dar nu avea oțelărie care să-i asigure materia primă la această uzină. Era mult mai sigură evoluția pozitivă a ISCT, în opinia mea.

DD: Guvernul Năstase a radiat în 2003 datoriile către stat ale combinatului pentru a-l face mai atractiv pentru ruşi. Nu a fost o greşeală asta?

BM: Doresc să rețineți că prin contract nu s-au radiat datoriile, dar investitorul (oricare ar fi fost), ca să nu aibă motive să îngroape locurile de muncă, era degrevat de plata acestora. Și asta în niște condiții care trebuiau să aibă efect minim până în 31 dec. 2008. Acele condiții au fost respectate, așa cum Dl. Ministru Pop Liviu v-a spus la Câmpia Turzii în 2012, până în 2006, acest membru PSD omițând să completeze faptul că asta a fost valabil atât cât fabrica l-a avut Director General pe numitul Bordea Marius. După plecarea mea, deși contractul de privatizare a fost rezultatul unei licitații internaționale și nu putea fi modificat ulterior, a fost modificat cu anumite complicități. Și este de competența organelor de cercetare penală de a constata implicarea în aceste fapte care au dus la falimentul uzinei, a complicități unor persoane române care au putut anula toate avantajele care consolidau existența locurilor de muncă. Știu mai multe, dar nu doresc să dezvolt un subiect la care nu am participat.

De acest tip de ajutor de stat acceptat de UE au beneficiat toate firmele de stat privatizate. De ce ISCT să nu aibă acest drept? Și nu cred că s-a greșit prin suspendarea achitării lor, iar iertarea acestora v-am spus că era condiționată. Este bine de reținut că la data privatizării, ISCT avea cele mai mici datorii istorice dintre toate uzinele metalurgice care elaborau oțel. Dacă unii dintre cititori vor să cunoască mai in detaliu anumite aspecte, le recomand să citească cel puțin următoarele: HG 655/2004 cu anexa, paginile din Tratatul de aderare a României la UE aprilie 2005, Decizia nr.336/31.12.2004 a Consiliului Concurenței privitor la ISCT. Cred că pot afirma că cei ce mă atacă nu le-au citit, și nici nu cred că știau de existența lor.

DD: Nu mai reţin exact unde, aţi declarat într-un interviu că pe ruşi nu i-a interesat să vândă produsele de la Mechel SA, că prima mişcare greşită a ruşilor a fost lipsa unor specialişti în vânzări care să cunoască piaţa românească. Ştiu că m-a surprins atunci declaraţia Dv, mai ales că Combinatul de la Câmpia Turzii, avea la momentul privatizării, anul 2003, capacitatea să producă 13.000 de feluri de produse, astfel că putea să se adapteze din mers nevoilor pieţei româneşti. De ce credeţi că au venit ruşii la Câmpia Turzii dacă nu pentru a produce şi a vinde produsele?

BM: Vă răspund scurt și clar: patronii ruși (la privatizare erau 2 egali în acționariat) au venit la ISCT să facă bani. Rețineți că până în toamna anului 2005, la Câmpia Turzii s-au realizat în perioada de privatizare, 2 noi secții de producție, TS1 și TS2, investiții cumulate de aprox. 12 mil. EU și se împrumutase uzinei din Târgoviște alte aprox. 9 mil.EU. Și patronul rus era foarte-foarte mulțumit de mine ca manager (chiar dacă eram român). De altfel, el a luat decizia (în septembrie 2005) să vină în noiembrie în România și să demită pe toți directorii ruși din Târgoviște și din Câmpia Turzii pentru că a constatat, și a afirmat public, că numai Marius Bordea ”știe să-mi facă bani, iar voi, rușii, nu faceți decât să-l tot reclamați și să-l împiedicați”. Ca persoană cu experiență, am să vă spun care au fost greșelile fundamentale care au condus la eșecul în România a grupului Mechel. Aparent, deciziile lor aveau o bază logică solidă, dar doar aparent. Și aceste 2 erori majore de management au fost:

- preluarea funcției comerciale de o firmă specializată, așa este în toate multinaționalele, dar această firmă (numită inițial în 2003, Mechel Trading), nu a avut nicio șansă de reușită datorită unor cauze obiective, între care pregătirea personalului. De altfel, a fost ca piatra în perete, doar după câteva luni (în august 2004), a trebuit să oprim fabricația pentru că nu mai era spațiu de depozitare a produselor finite. În plus, au generat și prima țeapă de peste 1,5 mil.EU, dar pe care, inexplicabil poliția română (era cazul în București) nu a clarificat-o. Am proprietatea termenilor, și vă rog să rețineți, poliția nu a dat niciodată răspuns plângerii penale (sau cel puțin eu nu am cunoștință). Să vinzi o mare diversitate de produse este un efort precedat de cunoașterea acelor produse și completat cu cunoașterea specificului fiecărui client, pentru că asta era realitatea pieței noastre;
- mutarea oțelăriei electrice de la Câmpia Turzii la Oțelul Roșu, o operațiune greu de înțeles cu argumente tehnico-economice (de afacere), care a fost lovitura decisivă, și care seamănă cu o autosinucidere economico-socială.
Sper că am fost explicit și am explicat simplu, și de aceea nu intru în detalii mai greu de înțeles de unii cititori.

DD: Am spus şi cu alte prilejuri că eu cred că interesul ruşilor la Câmpia Turzii nu a stat în a produce, ci a stat în aerodromul militar din vecini, de la Luna, unde începuseră să vină trupe NATO. Faptul că ruşii nu au fost interesaţi de combinat şi ne-au tratat pe noi, românii, cu aroganţă şi impertinenţă, l-am văzut chiar la semnarea actului privatizării, când, cu mare tam-tam şi mari speranţe, au venit o serie de guvernanţi la Câmpia Turzii, în frunte cu prim-ministru de atunci, Adrian Năstase, şi ambasadorul Rusiei la Bucureşti. Faptul că ambasadorul vorbea cu totul altceva faţă de ceea ce traducea traducătorul rus pentru cei prezenţi, pentru mine a constituit un semnal de alarmă despre care am şi vorbit atunci şi am scris în presa locală şi judeţeană. Care e părerea Dv?

BM: Au trecut mulți ani de atunci și Dv în întrebare aveți câteva inexactități. La finalul lunii martie 2003 s-a organizat la Clubul Muncitoresc, în sala mare, o întâlnire a reprezentanților investitorului (era și unul din acționari pe scenă V. Iorich, cetățean elvețian și rus), reprezentanți ai APAPS (secretar de stat R. Bikel și consilierul prim-ministrului Dl.Roxin), precum și secretarul ambasadei Rusiei la București, și Cosmin Gușă, al doilea om în PSD la acea dată.

Cel de al doilea eveniment legat de vizita ambasadorului Rusiei la Câmpia Turzii a avut loc in luna septembrie 2003, deci la 6 luni distanță. Și atunci am organizat o întâlnire cu presa din zonă, dar în incinta ISCT, la sala de ședințe. Și ambasadorul a garantat oficial că investitorul rus va respecta contractul de privatizare întocmai. Dar timpul a dovedit că nu și nimeni din instituțiile statului n-a apelat nici la garant. Pentru operațiuni de spionaj deja acest mod era depășit, sunt suficienți sateliți care văd în detaliu și cu mare precizie tot ce se întâmplă într-un punct de interes. Asta este părerea mea.

DD: S-a vorbit de faptul că, combinatul a fost "ţepuit" de tot felul de firme care cumpărau marfă de milioane de EU pe care nu o mai plăteau, dar patronii acestora nu au păţit nimic. Cum vă explicaţi? Este adevărat faptul că directorii comerciali ruşi se furau între ei cu milioanele de EU?

BM: Despre prima țeapă trasă (firma unui arab,Z UNITED) v-am povestit anterior. Și a fost singura, cât am fost eu vicepreședinte Mechel. S-a tras prin Mechel Trading, dar marfa provenea de la Câmpia Turzii. Dacă poliția nu a putut afla, eu am aflat totul în 24 ore și de atunci nimeni nu a mai încercat să facă așa ceva cât am fost eu în Mechel… Acțiunea a realizat-o un sârb, angajat la Mechel Trading, dar pedeapsa au soportat-o șefi lui, Glukov și Șvedakov (directorul comercial și directorul general de la Mechel Trading). Acestui sârb, i-am spus în față că el a orchestrat țeapa și vă spun că în opinia mea Glukov și Șvedakov erau nevinovați. Dar nu eu am aplicat sancțiunile și am convingerea că raportul meu în limba română a fost schimbat complet la traducere în rusă (la București) . Dar dacă poliția română nu a dat de autori, deși personal am fost la chestorul Sorescu, la acea dată șef al Poliției Române, în audiență, ce comentarii să mai fac?

În ideea tuturor, rușii se fură între ei, dar de fapt îl furau pe patron, și, mai grav, furau locurile de muncă unde se obțineau produsele. Cunoaște cineva un patron care din banii lui acoperă hoțiile din firmă? Poate unul scăpat de la spitalul de nebuni.

Vă amintiți de firma din Viișoara, parcă Iovitec, care a tras țeapă de 3,5 milioane EU la Mechel Câmpia Turzii? Câte locuri de muncă a omorât? Unde au fost autoritățile române luni de zile, când se făcea negoț ilegal de oțel, pe câmp, înainte de podul peste Arieș?

În întreaga perioadă 1993-2003, deci 11 ani, ISCT a avut neîcasări de facturi de ceva mai mult de 1 mil.EU. Patronul rus m-a lăudat pentru această performanță și m-a invitat să iau cina cu el la cel mai luxos restaurant din Moscova. A afirmat că el niciodată nu servește masa cu angajații din subordine, dar are plăcerea asta cu mine, și asta era la mai mult de un an de la privatizare.

După plecarea mea din Mechel toate regulile de protecție comercial-financiară au fost călcate și s-a ajuns la multe milioane de EU țepuite. Și erau, de fapt, locuri de muncă care dispăreau din Câmpia Turzii.

DD: De la un combinat unde în 2003, înainte de privatizare, se produceau 700.000 t de oţel, s-a ajuns la un dezastru, fabrica vânzându-se efectiv la fier vechi. 25 milioane de EU au produs ruşii numai din vânzarea fierului vechi, tăind, bucată cu bucată, toate secţiile. Oamenii au fost daţi afară, iar ruşii (după semnarea acordului României şi SUA pentru Deveselu) lăsând în final ca director pe cel care fusese şoferul fostului director… Vă consideraţi vinovat pentru această privatizare? Dacă da, în ce fel? Dacă nu, vă rog să argumentaţi.

BM: Viața are aspecte multiple și complexe și uneori greu de simplificat. Nu doresc să comentez cifrele din întrebarea dumneavoastră. Dar cred că ceea ce interesează din întrebare sunt trăirile mele. Când eu am aproape 25 de ani de viață în această uzină, iar acum persoane ca Rece sau Pop scriu că eu am distrus-o, cum mă pot simți? Vedeți că niciunul din ei nu a lucrat în ISCT, dar, plecând de la ipoteza că nu o fac decât din auzite, pot să concluzionez că au o inteligență modestă.

Am satisfacția că TS1, ultima investiție pe care am realizat-o la Mechel, funcționează și în prezent. Dar simt durerea pentru risipirea celorlalte capacități performante, mai ales OE1, oțelăria unde am multe amintiri, de la schimbarea șefului de secție Beldean Mircea (prieten din copilărie), care nu credea că oțelăria modernizată va funcționa și atunci l-am schimbat și mutat în altă secție, la asumarea individuală a riscului de modificare a evacuării zgurei (de mare efect tehnic și economic), și până la avaria în care a ars aparatura electronică de la EBT, dar s-a reușit înlocuirea plăcilor în timp record. Să mă simt vinovat că am făcut tot ce am putut de la angajare până în ultima zi la uzină, că am încercat să onorez munca acumulată de multe generații, dar nu gargarist, ci prin fapte?

Așa cum mulți știau, eu aveam săptămâna de lucru (mulți ani de zile) de 7 zile, iar ziua de 12-14 ore. Cea mai performantă perioadă a uzinei de la revoluție încoace a fost 2001-2005, fără acumulări de datorii, fără niciun conflict cu salariații, perioadă când ISCT și-a recâștigat pe bune faima trecutului și economic era cea mai stabilă din țară dintre marile uzine. Eu, un român, am ajuns vicepreședinte la o multinațională și cel mai apreciat angajat de cei 2 patroni. Da, simt o mare durere când trec zilnic pe lângă uzină și o văd în ruină… În ruină a ajuns munca tuturor foștilor angajați în cei 90 de ani, inclusiv munca mea.

Am plecat când am constatat că am rămas singurul care luptă să protejeze uzina, să mențină locurile de muncă. Și am plecat cu o decizie de demisie de pe funcțiile de Director general și Vicepreședinte, dar cu dorința de a rămâne în uzină. A durat 3 zile lupta cu un rus (pentru cunoscători, cel cu un ochi afectat), ca să înțeleagă că dacă dau în instanță, vor pierde. Atunci a decis să-mi închirieze un birou la Cluj-Napoca, să-mi dea o mașină, dar eu să nu mai pun piciorul în interiorul uzinei, motivând că de pe postul pe care m-am aflat nu se poate pleca decât când ei hotărăsc, și nu eu, și că rușii nu pot conduce uzina dacă eu voi fi văzut de salariați.

În ziua demisiei mele, patronul aflat la Londra, a sunat să mă răzgândesc, spunând că acceptă inclusiv să-mi mărească salariul. Eu aveam un salariu conform standardelor grupului. Am motivat că o problemă strict personală mă obligă la acest gest. Cum era un tip extrem de inteligent, a înțeles situația, și cred că a bănuit și ce va urma. Oare câți ar fi renunțat la un salariu foarte mare doar ca să provoace o deșteptare în zonă? Și totul a fost în zadar. Trist și dureros… La data demisiei, toate secțiile uzinei erau în funcțiune și uzina avea peste 5200 de angajați. Trist și dureros să constați că în țara ta străinii te pot izola și anihila toate organele statului care ar trebui să-și facă doar datoria, nu să lucreze pentru ei. Nu vă pot detalia mai mult.

DD: De la privatizarea din 2004, ISCT Câmpia Turzii a avut 5 directori. Dv aţi deţinut funcţia timp de 3 ani. Aţi acuzat în presă la acea dată Poliţia din localitate că a contribuit la o înscenare care a avut ca scop îndepărtarea Dv din conducerea combinatului Mechel Puteţi să ne spuneţi de ce ar fi dorit să facă Poliţia acest lucru, care era interesul şi cine credeţi că a stat în spatele acestui demers.

BM: Interesați să scape de mine erau, evident, în primul rând cei care au și țepuit-o ulterior, dar și alții. Credeți că nimeni din cei ce ar fi dorit slăbirea poziției în piață nu știau că trebuie să scape de stâlpul de rezistență pe care se sprijină? Pe mine cel mai mult m-a durut că reprezentanții sindicali au putut accepta minciuna că ”dacă scăpăm de Bordea vă putem crește salariile” și alte minciuni de genul acesta. Aveam și eu persoane care mă informau. La întoarcerea de la Moscova din septembrie, unul dintre ruși, la întrebarea mea de ce sunt așa disperați, mi-a spus că erau pregătiți să vin pe scut acasă și au aflat că ei urmează să ajungă pe scut, precum primul lor șef, Grigoriev (cel cu zidul în sala de ședințe ca simbol al bocancului pe gâtul salariaților români) și că vor face absolut tot ce pot să scape de mine și prețul pe capul meu este enorm.

Nu eram un tip sperios, nu treceam prima oară prin așa ceva, știam că patronii sunt de partea mea, dar, spre durerea mea, am constatat că românii m-au trădat. Am gândit 3 săptămâni și am testat, ca să fiu convins de cele ce am aflat. Și atunci am făcut manevra la care nu se puteau aștepta, cea cu demisia. Oamenii din poliție nu au fost decât ultima unealtă în complot. Și credeți-mă, că știu bine ce vorbesc. Dureros este că au încercat să-mi întindă mie direct o capcană, dar n-a ținut.

Plecarea mea putea să ducă la o relansare, dar cei care urmăreau bani pentru ei, și sub Bordea nu au putut fura, sigur că au trecut la acțiune. De aceea a fost nevoie de alți 4 directori ruși care nu au putut stopa acea sete de bani. Și totul a decurs în complicitate ruso-română. Iar unii au acționat, și numai pentru că uzina din Târgoviște avea de la privatizare Director General rus, iar cum să rămână sub CT, am scăpat de Bordea, COST nu poate crește, apăsăm în jos ISCT până ajunge mai slab ca Târgoviște… Apoi, alții din politică, de când așteptau să-l slăbească pe Bordea, care devenise prea puternic, și, mai grav, este de necumpărat…

Situația este complicată și nu pot spune anumite lucruri la care nu am dovezile necesare dar pe care le știu. Unuia dintre polițiști, când i-am spus că efectul acțiunii lui va duce la sărăcirea orașului, mi-a replicat că eu știu cât a suferit el când în 2003, în ziarul Evenimentul Zilei i-a apărut poza casei de vacanță pusă de PSD? Sincer, nu știam, și nu aveam timp la acea dată de citit ziare. La acest subiect sunt multe, foarte multe, și mă opresc aici, dar poate în viitor cineva abilitat și nepărtinitor să facă lumină pentru opinia publică.